Din viata reala
Am mai facut asta. Am mai pus ca articol principal un comentariu primit pe blog. O fac din nou, pentru ca mesajul primit la postarea anterioara din partea unui cititor al blogului m-a impresionat. Pentru ca vorbeste despre experienta reala a cuiva, nu teoretizeaza si nu vorbeste din stiri…
Pavel Crinu says:
July 29, 2010 at 2:35 pm (Edit)
“Inca una si…se duc (fostii detinuti politici). Asta si vor. Asta si asteapta. Sa se duca. Ii mai si incurca, pe deasupra. Asa ca, duca-se…Duca-se fostii detinuti politici. Duca-se veteranii de razboi. Mama mea este veteran de razboi (nu sotie de veteran de razboi – tata nici nu a facut armata, saracul). Ca sora medicala (cum era atunci) a insotit armata romana de la Chisinau pana in Ungaria si in Muntii Tatra din Cehoslovacia. Si acum plange cand isi aminteste cum ii mureau ostasii in brate si nu putea face nimic. A fost ranita pe front. Are urma unui glont in picior. A fost medaliata pentru merite deosebite. Recunostinta Statului? Daca pana anul trecut primea o pensie/indemnizatie de 440 lei, din ianuarie primeste 320 lei. Singura mangaiere i-a venit de la dl. Presedinte Emil Constantinescu. Si-a amintit de veteranii de razboi si i-a trimis o diploma si o medalie drept recunostinta si e tare mandra de asta. Si, atunci, nu asta asteapta guvernantii nostri? Duca-se…mama lor de fosti detinuti politici si de veterani de razboi”.
Cum sa mai intelg nostalgia dupa totalitarism? Eu una nu pricep…
Loading ...