Sfidarea anului!
Ce e mai sfidator:
Ca Basescu a negociat de pe pozitie de forta cu sindicatele?
Ca a intampinat niste cadre didactice, in loc de buna ziua, cu replica gen “nu imi pasa de greva profesorilor”?
Ca atunci cand le era mai mare chinul unor oameni, presedintele le spune povesti?
Ca la conferinta de presa a aparut cu Miclea si ca, in loc sa vorbeasca de temele pe educatie la zi si de proteste, presedintele a teoretizat despre noul pachet pe educatie?
Sa fie ceva mai sfidator de la un om care pana acum a pozat in cel mai mare aparator al dascalilor?
Loading ...
Bobulescu: Basescu a zis ca nu ii pasa daca intram in greva… Deci, nu e nimic mai sfidator.
In octombrie am fost foarte optimist. De atunci am sperat mereu. Timpul a trecut si eu am obosit. Nu mai cred ca acum se mai poate intampla ceva bun. Sunt atatea lucruri in care pot sa cred in continuare, exista multi colegi care au nevoie de mine, am atatia elevi de care trebuie sa ma ocup, am un copil minunat care mereu asteapta sa ma joc cu ea. E timpul sa incerc sa ma linistesc. Dar sunt cauze si oameni carora le raman fidel.
Ca să fiu cu adevărat sincer, eu nu văd, dincolo de declaraţii, pe nimeni să nu doarmă noaptea de grija grevei profesorilor, nici măcar de grija elevilor care nu pot da testele naţionale. Nici măcar profesorii nu au nici o grijă.
Mai, mai să cred că totul este o conspiraţie PD-L ca să arate prost un ministru al PSD.
E umilitor sa fi elev,sa crezi ca sistemul de educatie e ciuca mistoului,sa crezi ca nimanui nu ii pasa de educatia ta,sa crezi ca profesorii nu au ce manca si nu le mai pasa de tine
Din gama Guvernul si nazbatiile,am vorbit aici despre milionul de euro cheltuit de Ministerul Tinretelui si Sportului pt. zilele tineretului sau ceva de genul: http://alexandrumarin.wordpress.com/2009/04/30/e-crizatati/
Daca Vanghelie pregateste un mic vanghelion maine,ca am vazut astazi amenajari in Izvor,pe 2 mai e ziua pedelistilor sa ofere mici si bere si sa plateasca niste terminati sa faca playback.
Parca nu mai e acelasi gen de sfidare nepasatoare si sigura pe sine. Mie imi suna ca una lasa, de fuga. Dupa ce a spus ca misiunea lui se incheie aici (unde e rolul de mediator prevazut de Constitutie?), spune ca vina pentru iesirea oamenilor in strada apartine profesorilor. Pai cine a promulgat legea majorarii salariilor, cine a refuzat s-o trimita la reexaminare, cine a instigat si personalul sanitar sa ceara 50%, ca si lor “li se cuvine”? El, marele Mincinos!
si daca nu ar fi fost aceasta criza financiara si tot nu se putea pune in aplicare legea privind marirea salariilor profesorilor cu 50% .A fost o minciuna electorala si o capcana in care au cazut cei din invatamant cu toate ca pe tote canalele Tv au fost persoane care au incercat sa-i aduca cu picioarele pe pamant ,dar atunci daca incercai sa explici ca nu se poate mari cu 50%salariile peste noapte erai considerat un dusman al sistemului educational.nu cred ca economia vreunei tari poate suporta o crestere de salarii (in invatamant sau o alta categorie de bugetarii)peste noapte de 50% este sfidator dar asta e comportamentul lui Base
Din nou spun, nu e nici o problema,
poate e mai bine ca vedem raul extrem –
in felul asta devine insuportabil
exact la buna vreme.
Nimic nu ramane fara optiune de schimb.
Noi am inceput deja:
http://restart-2009.blogspot.com/2009/05/cea-mai-curata-lista.html
Pentru Alexandru Marin şi tuturor elevilor nostri
Dărâmaţi zidurile
Sunt profesor şi consider că profesia mea este cea mai frumoasă dintre toate. Am avut profesori minunaţi care mi-au transmis din dragostea lor pentru aceasta nobilă meserie. Niciodată nu am uitat şi nu voi uita că am fost cândva elev. Elevilor de astăzi, cu dragoste, le adresez aceste rânduri.
V-aţi gândit vreodată că profesorul este în primul rând om, că are şi el suflet, că suferă, iubeşte, speră, că are vise, că şi el caută prieteni şi fuge de singurătate? De ce nu puteţi să treceţi dincolo de rigoarea, seriozitatea şi exigenţa cerute de statutul de cadru didactic? Un profesor trebuie, pe lângă alte activităţi didactice pe care le desfăşoară, să şi evalueze modul în care elevul şi-a însuşit cunoştinţe şi valori şi şi-a format deprinderi, competenţe, atitudini. Dar el face cu mult mai mult. Este confident, sfătuitor, prieten şi partener în numeroasele activităţi pe care le realizează împreună cu elevii săi.
Câţi dintre profesorii voştri nu v-au ascultat poveştile de iubire sau de viaţă, câţi nu v-au atras atenţia asupra unor greşeli de comportament sau de atitudine, câţi dintre profesorii voştri nu v-au oferit timpul lor liber pentru a organiza vizite la muzee, vizionări de piese de teatru, excursii, competiţii sportive, spectacole artistice?
Profesorii sunt şi ei veseli şi trişti, frumoşi şi mai puţin frumoşi, înalţi sau mai scunzi, au noroc în dragoste sau sunt singuri, la fel ca şi voi. Niciunul dintre ei nu a uitat că a fost cândva elev, că s-a aflat şi de cealaltă parte a catedrei şi a trăit bucuriile şi dezamăgirile inerente perioadei adolescenţei. În fiecare profesor a rămas ceva din copilul de ieri. Voi ar trebui să găsiţi căile de a interrelaţiona cu profesorii, tocmai pornind de la acest lucru. Aflându-se mereu alături de copii, profesorii trăiesc o copilărie perpetuă. Ar fi păcat să nu vă străduiţi să întelegeţi adevărul cuvintelor marelui Constantin Brâncuşi, care spunea că atunci cand nu mai suntem copii, am murit de mult. În cazul profesorilor acest adevăr se confirmă cu atât mai mult.
Profesorul nu trebuie pus la zid, respins şi criticat doar pentru ca e profesor. El îşi face doar datoria. De multe ori, şi-o face din suflet şi cu prisosinţă. Cred că trebuie să dărâmaţi zidurile mentalităţilor şi prejudecăţilor care ne separă. Avem nevoie să vă ştim aproape, aveţi nevoie să ştiţi că suntem alături de voi. Avem scopuri comune: educarea şi luminarea voastră. De ce să nu fim aliaţi în această luptă? Deschideţi porţile sufletelor şi minţilor voastre şi lăsaţi-ne să pătrundem în ele. Astfel misiunea noastră va fi mai uşoară şi împreună vom avea numai de câştigat.
Domnule Malaelea,
Am raspuns pe blogul meu mai explicit : http://alexandrumarin.wordpress.com/2009/05/01/zidurile/
La baza ziua de 1 mai e una a sindicatelor.
Azi i-am vazut la televizor pe liderii PSD in cap cu Geoana si Abramburica cum sedeau la masa in parcul Izvor imbracati in rosu si beau bere.
Firesc era ca acel chiolhan de partid si de stat sa fie pichetat de niste sindicalisti cu pancarte in maini pe care sa le scrie cate una de bine. N-a fost sa fie asa. “Poporul” si-a baut berea, si-a digerat micii, e eructat si cam atata. Cat a facut, atata merita.
Vad ca se ,,munceste” si azi.Sunt impresionat Alina.