16 decembrie
Va vine sa credeti ca au trecut 20 de ani? Parca ieri sopteam ca la Timisoara se intampla ceva. Sopteam pentru ca nu aveam curajul si increderea sa strigam, sa ne anuntam rudele si prieteni, sa intrebam vecinii care se uitau la noi banuitori si speriati.
Imi amintesc ca unii plangeau. Nu stiau ce inseamna viata fara Ceausescu. Ce va fi? O sa ne trimitem copiii pe strazi, sa infrunte armata? Cine ne elibereaza, totusi, de comunism? Tinerii romani? Este posibil.
Asta era atmosfera atunci: intrebari fara raspunsuri, panica si un gol imens de informatii, umplut incet, incet cu ce mai auzea fiecare. Revolutia a fost intai un zvon, apoi s-a transformat intr-o certitudine care a ingrozit multimile, pentru ca toti se asteptau sa traga cineva in noi, represaliile urmand sa fie dure cu adevarat.
Cuvantul libertate urla in piepturile noastre. Democratie avea sa fie apoi pe buzele tuturor. Nu stiam ce inseamna, dar suna atat de promitator. Stiam si speram sa avem o viata normala in afara epocii Ceausescu, sa nu mai stim ce este aceea “coada la paine, lapte, ulei si carne”, sa nu ne mai fie frica sa respiram contra regimului.
Astazi, cineva in plenul Senatului a spus asa: “16 decembrie 2009. Sunt scarbit”. Asta simtim cu totii din cand in cand, iar azi chiar trebuie sa ne ingaduim cateva minute de introspectie si amintire. Sa ne intrebam daca am obtinut ceea ce ne-am dorit in febra revolutiei, daca asta este ceea ce asteptam. Si, cel mai important: daca in felul acesta vedeam Romania peste 20 de ani?
Loading ...
Imi aduc aminte atat de fidel acele clipe: auzeam la Europa Libera ca la Timisoara se trage in popor, ca lumea a iesit in strada, la scoala vorbeam pe soptite, asa cum spui tu… Erau ultimele zile de scoala ale anului’89. Apoi in 22 am putut sa intelegem cu adevarat ce se intampla… La Ramnicu-Sarat, unde locuiam eu, unitatea militara era atacata. Tunurile bubuiau atat de tare incat aveam impresia ca geamurile ne vor fi sparte. Dormeam cu mama pe jos, imbratisate, aveam senzatia ca a venit sfarsitul lumii. Mama m-a certat ca nu am vrut sa raman la bunici…
de la Bucuresti vestile veneau sporadic, stateam cu urechile lipite de radio…
Una din prietenele mele, mai mare cu 3 ani decat mine, era in clasa a XI-a la liceu atunci, a iesit de la film dupa ce s-a intrerupt filmul si li s-a spus sa iasa afara si sa se indrepte spre casa linistiti fiindca este Revolutie… Cand au ajuns afara, nu se mai putea merge decat intr-o singura directie: puhoiul de lume se indrepta spre Universitate. Prietena mea a nimerit in al 5-lea rand… Cand armata a ingenuncheat si a primit ordin sa traga oamenii din fata ei cadeau ca spicele de grau… Cazuse si ea in genunchi si se ruga sa moara repede, sa nu simta… Insa impuscaturile s-au oprit exact la randul ei… In fata ei era o baie de sange… Dupa aceea a reusit sa fuga… A fugit cat o tineau picioarele de la Universitate pana la Piata Sudului…
Si au trecut 20 de ani… Iar in Cimitirul Eroilor Revolutiei care e vis-a-vis de blocul meu, pe multe morminte au crescut buruienile… Au murit si parintii celor ucisi atunci… Sunt morminte pe care de ani de zile nu a mai ars nicio lumanare… Doar la un 22 decembrie isi mai aduce aminte Primaria sau Asociatiile Revolutionarilor… E trist… cati tineri au murit pentru ca noi sa fim liberi… O libertate pe care o platim sfasietor de scump…
Nu prea-mi vine sa cred! Am trait “Revolutia” din ‘89 la maxim, desi n-aveam nici 10 ani (motivul: ai mei lucrau in armata si unul dintre parinti a fost detasat atunci, la Bucuresti). Am avut noroc ca ei au scapat cu viata, dar ne-a murit o ruda foarte apropiata, un tanar care lasase acasa un baietel de 1 an. Si din pacate, de multe ori am senzatia ca atat moartea lui cat si a celorlati eroi a fost cam in zadar …
Avem tara pe care o meritam, nu stiu cine
a spuns in plenul Senatului asta (poti sa ne spui?),
dar daca a facut asa ceva, eu sunt mai scarbit de persoana respectiva decat e scarbita ea de noi..
Nu cred ca cineva care a fost ales sa faca
ceva are dreptul sa declare ca e
scarbit. Trebuie sa-si
indrepte toate energiile spre a indrepta
ceea ce il scarbeste, nu sa faca declaratii din astea.
Eu sunt foarte mandru de democratia noastra
care a trecut prin:
0) Revolutie
1) Epoca Iliescu, epoca manipularii totale
si a votat in 96 schimbarea
2) Intrarea in NATO si mai ales EU (!!), acum
fiind cetateni egali in drepturi cu ceilalti
europeni
3) Iesirea de sub mizeria Nastase, invalidarea suspendarii si realegerea presedintelui cu tot barajul mediatic al aliatilor
Ce ar mai trebui sa se intample e ca
partidele sa iasa din mentalitatea de gasca, sa devina cu adevarat democratice si conduse de principii nu de interese electorale sau personale,
Pacat de tinerii care au murit. Pretul platit a fost mult prea mare. Ce am castigat? Asta este libertate? Asta este democratie?
Scriam ieri pe blogul meu urmatoarele:
,,A început la Timişoara pe 16 decembrie 1989. A continuat la Bucureşti. Ne-am câştigat libertatea. Suntem liberi să ne strigăm suferinţa, suntem liberi să protestăm, suntem liberi să spunem că nu trăim bine. Dar ne aude oare cineva? Si a meritat? Măcar să ne amintim din când în când de cei care au murit şi să le cerem iertare.”
Din pacate …DA , asta simt si eu… Ma uit la stiri vad FMI f. multumit…. Cum naiba …? ma intreb… Imi amintesc ca Ceausescu era si el f. apreciat de Occident , s-a plimbat si cu trasura impreuna cu Regina Marii Britanii…
Alegerile s-au terminat…, culmea , postacii PDL-isti DESFIINTEAZA pe TOATE forumurile orice parere deranjanta partidului portocaliu…. Imi amintesc 17.12.1989 prin Timisoara: la fiecare colt unde s-au ars magazine si librarii era cate un “baiat cu ochi albastri” , in geci de piele neagra , tunsi “ca la carte” si cu Kalasnikovul cu pat rabatabil pe piept si spuneau tuturor care voiau sa caste ochii:
“Hai miscati-va…!!! N-aveti nimic de vazut!!! Niste derbedei care au atacat ordinea publica… Hai miscarea…!!! Sunt secvente pe care nu le poti uita toata viata… In fata Catedralei , se apropie doua TAB-uri… Zboara prin aer doua lacrimogene…, lumea riposteaza cu bucati de caramida aparenta din zidul de la intrarea in parc… In parcul din spate se aud rafale de arma… Merg pana la gara tusind si lacrimand… Peste doua zile , in 19.12.1989 incepea si la Arad scanteia revoltei…
Acum doua zile ea s-a incheiat…. DEFINITIV… Ne-am intors DE UNDE AM PLECAT… “Alti actori , aceeasi piesa…!”
Oda lui Zeus… Conducatorul-providential care gandeste PT. TOTI… Stie mai bine… ce-i bine pt. noi… Jos chiaburii , pardon , mogulii… Agitatori “benevoli” desfiintand cu manie proletara orice opinie demoralizatoare sau suparatoare pt. partidul-mama…
20 de ani de visare…. Trezireaaaaa…!!!! Hai miscarea…!!! In IAD nu-i loc de trandaveala … Bucata de pita uscata se plateste cu sudoare… MULTA…. FOARTE MULTA…. Ce bine a fost in “VIS” , mai aveai o speranta…
Felicitari PNL pt ca a ales opozitia. Lupta pt democratie continua. Basescu este continuatorul dictatorului Ceausescu. Basescu este garantul totalitarismului.
Referitor la revolutia din ‘89, ei bine este imposibil s-o descri intr-un paragraf pe un blog. Poate fi considerat o succesiune de evenimente programate de diverse forte, unele scapate de sub control. Este clar ca au existat mai multe forte care au actionat convergent in vederea inlaturarii clanului ceausescu. Forta principala a constituit-o aripa reformatoare a PCR, acele persoane care doreau aplicarea noilor policiti ale liderului Mihail Gorbaciov. Restul, dizidenta anticomunista, fiind prea slaba, divizata si incoerenta nu poate clama victoria impotriva tiranului. De fapt aceasta nu a actionat decat sporadic in decembrie ‘89. Ne place sau nu.
Da, au trecut cei 20 de ani de care zicea Silviu Brucan. Daca acum stim cu toti ca a fost excesiv de optimist, tot nu putem sa-l condamnam cu nimic dintr-un singur motiv: el nu l-a cunoscut pe Traian Basescu.
Au trecut 5 ani pentru ca unii, nu suficient de multi, sa poata mirosi tacticile prin invaluire marca Basescu. De acum icolo urmatorii 5 ani vor fi mult mai edificatori, si vor iesi la iveala multe multe lucruri intrumentate de marele magician, numai ca din pacate nu mai e nimic de recuperat. Mai bine nu se poate, dar acum tot ce ma temeam era sa nu ne trezim ca o sa fie mai rau pentur democratia din Romania. Asta este de fapt si unul din principalele motive pentru care sustin un PNL in opozitie.
Ca sa fiu mai concret privind ce poate deteriora democratia, voi enumera:
-pericolul nr.1 este modificarea legislatiei in asa fel incit la urmatoarele alegeri Parlamentare sa avem un parlament format din 2 partide. Aici, as face un mic comentariu: multi nu reusesc sa aiba o vizuune de exercitiu democratic real al partidelor, si de aceea prefera sa foloseasca metode comparative, cum ar fi SUA 2 paride, dar multi nu stiu ca acele 2 mega partide sunt reprezentative pe plan Federal, pe planul celor 50 de state existind o multitudine de partide. Majoritatea tarilor democratice au o medie de 5-6 partide puternice care se succeda in Parlamente. Cred ca e o eroare imensa a se crea cadru legislativ pentru excluderea partidelor de pe locurile 3+ din preferintele electoratului. Nimeni nu a reusit sa explice populatiei de ce anume unii parlamentari s-au calificat de pe locul 3 in Parlament. Unii chiar parlamentari habar nu au de sistemul care i-a adus, iar altii sunt pe deplin constienti dar incearca sa manipuleze subiectul. Realitatea este ca uninominalul pur sau combinat cu liste sunt sisteme proaste, care introduce dezbinarea in sinul partidelor. Nu se mai aleg echipe inchegate care prin legaturile formate intre persoane sa dea performanta, ci se aleg persoane, care nu au nici o putere odata alesi. Mai mult decit atit, sistemele uninominale desfiinteaza partidele cu procentaje mai mici de 30%, voturile lor redistribuindu-se marilor partide. Deci: asta e democratia ? Neluarea in seama a parerii unui procent de 35-40% din populatie ?
-pericolul nr.2 provine din interpretabilitatea Constitutiei privind desemnarea primului ministru si amestecul Presedintelui in Puterea executiva a statului. Asa cum e acum, Presedintele e practic puterea executiva, nu guvernul ! Similar ar fi ca si in justitie sa fie Presedintele CSM omul cu puterea cea mai mare in luarea deciziilor, vi-i se pare logic ? Daca ar ramine Constitutia in felul acesta, sistemul amestecului Presedentiei in tot ce misca ar ramine definitiv. Ca sa nu mai vorbim de numarul de angajati la Presedentie, care rivalizeaza cu numarul viitorului Parlament.
-pericolul nr.3 consta in eliminarea Camerei decizionale, Senatul. Timp de 20 de ani, sistemul procedural parlamentar a fost dezvoltat, perfectionat, si tot nu e perfect. Inchipuiti-va ce s-ar intimpla daca toata aceasta munca ar fi data peste cap, si s-ar sterge cu buretele tot acest sistem urmind sa se construiasca altul de la zero!
-pericolul nr.4 ar fi imposibilitatea corectarii incoerentei legislative din toate domeniile, care a fost gindita de unii la vremea lor in asa fel incit boii sa astepte la bariera, iar buldogii sa treaca pe dedesubt.
-pericolul nr.5 ar fi imposibilitatea depolitizarii institutiilor, care azi au putut fura atita si au putut inclina balanta “democratiei” inspre basescu. Acest sistem al terorii care s-a creat, nu va atrage degraba investitorii speriati de imaginea lui Boc si a camarilei.
Ar mai fi multe, multe, multe de enumerat, dar nu indraznesc sa sper mai mult in actuala legislatura. Oricum, cred ca trebuie neaparat revenit la mandatul de 4 ani la Presedentie.
@ HAN
dupa ce ai scris toate alea, nu te-ai ridicat in picioare ca sa aplauzi ?
@han
Nu stiu ce sa spun. Faptul ca e scirbit il inteleg. Presupun ca n-a specificat ca de el insusi. In alta ordine de idei, un singur partid se poate aseza pe bazele enumerate de dvs. Un parti exclusiv nou, fara niciun nume care s-a perindat prin mocirle, fie nastasiene, fie basesciene, fie iliesciene, etc.
Trebuie sa intelegeti ca mentalitatile si naravul nu se schimba. Dogoarea sufletului romanesc provine din alt sistem de valori esi poporul a fost invatat sa aprecieze multe porcarii. Revolutia adevarata nu poate, dupa parerea mea, sa se incheie, pina in momentul in care va fi totala. Fara nomenclaturisti PCR ca sefi de stat, fara interese meschine, fara tradatori, fara lasi, fara corupti. Ori asa ceva se poate obtine doar de la oameni noi, de la constructii politice noi.
Ce imi place mie la politicienii romani este spiritul acesta de autocritica domne’. Auzi, se simt scribiti!!! Ei? Asta chiar m-a dat pe spate. Raportarea asta a lor in randul civililor cand ei au strans privilegii si puterea in mainile lor timp de 20 de ani ma face sa-mi fie mie , simplu civil, tanar, 24 de ani, scarba de politicieni de dupa revolutie.
Stimata Domnisoara AlINA,
Este un subiect fantastic de sensibil; unii il comenteaza prin prisma celor care l-au trait, unii din ce isi mai amintesc (avand o varsta destul de frageda) iar, altii din auzite.
Marturie a respectului pe care il purtam celor care s-au sacrificat in Decembrie 1989 sta situatia “minunata” in care se afla Romania azi.
Este regretabil ca, la 20 de ani de la acele evenimente, inca mai cautam raspuns la intrebarea “PENTRU CE AU MURIT ACEI OAMENI ?”
Pe 21.12.1989 ar fi trebuit sa fiu la mitingul de la Sala Palatului. Am ales sa nu merg, pentru ca la cei 21 de ani, pe care ii aveam, nu intelegeam si refuzam sa accept ca trebuie sa bat din palme pentru un rebut al societatii. Atat ma ducea pe mine mintea atunci!…
In schimb, un coleg al meu, a fost si a ramas la Universitate in acea noapte, in apropierea baricadei.Colegul avea 22 de ani.(A fost batut si de mineri!…)
A doua zi ne-am intalnit la birou si de acolo am plecat pe la 10 (eram la Izvor) spre centru. Am ajuns la Fundeni, apoi la televiziune!
Am trait o noapte de cosmar la televiziune. Pe la 2:00 (noaptea) au intrat blindatele pe Calea Dorobantilor. Se tragea din toate directiile. De teama ne-am adapostit sub o scara la vila de vis-a-vis de televiziune. Acolo era un geam care dadea in demisolul vilei si aveam impresia ca cineva se misca pe-acolo. S-a tras asupra vilei. Ne-au scos soldatii de-acolo si ne-au trecut in curtea televiziunii. Pana spre ora 5:00 s-a tras.
Intr-adevar, la difuzoarele scoase afara de cei din televiziune, s-a anuntat ca va fi atacat Aeroportul Otopeni de teroristi.
Povestea e lunga si fiecare din noi a trait-o intr-un anume fel!…
Mi-ar placea sa fi fost o revolutie, dar mai tarziu am ajuns sa cred ca a fost o combinatie intre revolta populara si lovitura de stat!
Am o ruda care la vremea aia era tanar locotenent de securitate si de afla in CC! Prin 92-93 a primit o functie undeva in statul roman!
L-am intrebat ce s-a intamplat atunci, acolo! Singurul lucru pe care mi l-a spus a fost ca el si colegii lui s-au predat armatei! Si de atunci nu a mai vorbit niciodata despre evenimentele din 89. Inainte de 2000 s-a retras din viata publica!
Oricum ar fi, pacat de cei care au murit! Merita sa ne amintim de ei.
Eu, n-as spune ca mi-e scarba! N-as avea cum sa fac asta! Ca am un gust amar, este o alta poveste!
Rascoala din 6 decembrie 2009 a fost inabusita in singe !
Acum ca totul a revenit la “normal” s-a gasit si basescu sa scoata vrajeala cu reconcilierea. Unii au pus botul repede. Nu reconcilierea trebuia sa zica, trebuia sa zica AMNISTIA ! Iertarea tuturor pacatelor celor care au indraznit sa gindeasca altceva !
In timp ce scotea aberatiile alea pe gura la Cotroceni, el de fapt se gindea: haideti naibii odata, ce tot atita vrajeala, haideti la treaba, ca am cheltuiti cam mult in campania asta si am de recuperat !
A si desemnat premierul Boc reloaded, il stiti !.. acelasi Boc, dar cariua i-i s-au schimbat bateriile !
Nii n-a mai contat ca juramintul pentru Presedentie se depune abia luni, nominalizarea asta nu intra sub incidenta juramintului, dar ce conteaza…
PS Boc, om al dialogului
)
Trebuia sa zica om al monologului !
In Constanta evenimntele din decembrie nu au avut dramatismul celor din Bucuresti sau Timisoara.
Lucram in armata, iar acest decembrie era asteptat de toata lumea. Asteptat, pentru ca toate tarile comuniste “facusera revolutia”, numai noi nu miscam nimic si eram nerabdatori. Seara stateam cu urechea la “pitzigoi”, iar ziua comentam stirile cu colegii.
Pe 16 s-a dat alarma, iar pe 17 ne-a anuntat comandantul ca o luna de zile vom ramane in unitate. Atunci am replicat:”stam si pana in primavara, dar sa stam cu folos”. Reactiile au fost de toate nuantele, de la consternarea comandantului la chicotelile colegilor. Dupa 2 zile am fost mutat la alta unitate militara, iar acolo toti se uitau la mine foarte ciudat. Mai tarziu mi-au spus ca ma credeau un securist introdus in mijlocul lor. Pe 21 ne pupam ca la revelion ca am scapat de dictator. Oricum revelionul tot in unitate l-am facut.
Doream sa aveti o parere si din interiorul armatei. Dramatismul revolutiei a fost trait la cele mai mari intensitati in ambele “tabere”. Nu stiu daca cineva si-ar dori sa fi fost militar in acele momente sa fie obligat sa actioneze impotriva vointei si intereselor sale.
Noi trebuie sa luptam mai departe, pentru a definitiva inceputul din decembrie.
Ana G.
Multumesc pentru aceasta povestire, ai ilustrat evenimentele din cadru multor familii la acea vreme
Newada
Nu esti singurul, dar totusi eu nu cred ca a fost in zadar
Han
Asta ar fi ideal, desi poate idea de “gasca” nu e cea mai potrivita
Daniel Malaelea
Suntem nemultumiti si o putem spune, tot e ceva, nu?
Pentru mine acele zile sunt parcă din altă lume şi din alt veac. Nu mai am nici măcar un prieten din acea perioadă, şi vorbesc despre prietenii care atunci păreau un “alter ego”… mulţi nici nu mai sunt prin ţară, au plecat peste ocean… Cea mai mare parte a cunoscuţilor mei de atunci şi rudele mele… au murit. Au murit şi valorile care au construit (şi structura este aceiaşi, neschimbată) o scală a valorilor, fie ei scriitori, poeţi, actori, muzicieni… Cei care trăiesc încă sunt bătrâni şi bolnavi…
Dacă m-ar pune astăzi cineva să jur că acele zile au existat cu adevărat, nu ştiu dacă aş putea jura… se prea poate că ceea ce am trăit acum 20 de ani să fi fost un vis, al meu sau al altcuiva, la care să fi participat şi eu, fără voie.
???????
Si ca sa revenim la Eminescu, ca tot le-a cam anticipat el bine: va mai amintiti poezia studiata in liceu, “Epigonii”? Ei cam asta suntem noi si societatea romaneasca actuala fatza de oamenii aceia care s-au jertfit pentru un ideal …
Dumnezeu sa-i ierte si sa ne iertea!
1 Dupa “razboi” multi viteji s-arata cu certificate….multe cumparate…
Si erau ascunsi prin case pe sub pat cu carnetele de partid in mana…. ,se uitau la televizor ,si azi ne dau lectii de democratie ,de moralitate ,basca mai sunt si luptatori anti -comunisti ,ei ….slugoi SECU-COMU-LUI,nu mai sunt rosii sunt portocalii….carnetele ….nu toti
N-a fost in zadar
Cum sa nu fi revoltat ,cand GEN. STANCULESCU este condamnat ???? Ne facem ca nu vedem ? Nu stim ….DE CE ???…Nu stim …Cine sunt????…Si totusi n-a fost in zadar …….
Plebea
Se spune ca in orice situatie nu trebuie sa iti faci iluzii, pentru ca risti sa fii dezamagit. Cam asta am facut noi si acum “platim”
Maca
Sunt convinsa ca exista si acum, pentru oamenii ca noi, puncte neelucidate in legatura cu revolutia de la 1989…Iar pe de alta parte, tare as vrea sa cred ca Basescu intr-adevar si-a invatat lectia pe care spune ca noi i-am dat-o….
Sorin gyorgyfalvi
Imi dau seama de pericolele care ne pandesc, de aceea nu voi sustine aceasta formatiune politica
Cristian
Tare as vrea sa cred ca daca partidele ar fi noi, la fel ar fi si membrii lor, in politica. Imi dau seama ca va trece mult timp pana sa se „improspateze” clasa politica
Alex F
Crezi intr-adevar ca a fost autocritica? Ar fi fost bine sa fie, si daca se putea si mai devreme, cu atat mai bine. Dar ma tem ca a fost o critica, si implicit o distantare de vinovatii pentru aceasta situatie
Marin
Oamenii aceia nu au murit degeaba, cauza pentru care au luptat s-a infaptuit, si dovada e ca putem acum discuta pe acest blog. Dar ce s-a intamplat mai departe…asta e o alta poveste, si stim cine e de vina pentru deznodamant
Elena Stefanescu
Toti suntem dezamagiti de ce se intampla, sunt convinsa ca si sustinatorii PDL asteapta cu nerabdare sa se incheie criza politica, dar fiecare din alte motive. E clar ca nu la asta ne asteptam dupa 20 de ani de la revolutie
Gica
Asa e, ce s-a intamplat in 1989 a fost punctul de plecare catre o lupta mult mai grea: lupta cu noi insine si cu parerile fiecaruia despre democratie. Nu ne-a invatat nimeni cum s-o traim…
Bibliotecaru
Noroc de dovezile existente, pentru ca altfel, n-ar mai fi cum sa vi se aminteasca de niste intamplari de acum 20 de ani, care totusi au fost decisive pentru noi
Newada
Daca ne gandim la asta, inseamna ca ne dam batuti. Si noi avem valoare doar ca trebuie s-o scoatem la iveala
Flori
Chiar asa, unii dintre politicieni vor sa ascunda ce au fost, si, sub o masca, incearca sa-si spulbere mustrarile de constiinta, daca le au, dar mai rau fac
@Alina Gorghiu
Si de ce sa nu credeti? Eu personal cred ca e nevoie doar de scinteie. Bine, la urma urmei nu exista paduri fara uscaturi. Nu vorbesc de un membru sau de mai mult, vorbesc de clasa conducatoare din acel partid. Acolo trebuie umblat. Degeaba ai Antonescu genial daca ai Rusanu cu “cozi”. Reale sau nu. Si cam atit ca exemplu, din alte partide nu pot da pentru ca ei nu au incercat nimic nou. A fost suficient un singur om relativ nou ca sa scoata lumea la vot. Ce-ar fi facut oare un grup de oameni noi?
Asadar sustineti ca nu credeti intr-un asemenea proiect? O felie mica de clasa politica “spalata”? Sau vreti sa-mi spuneti ca nu v-ati implica pentru a crea asa ceva? Sau a participa la asa ceva.
@Alina Gorghiu
A, deci nu raspundeti la provocari sa inteleg..