15 ianuarie – mereu ziua lui Mihai Eminescu
La scoala fiind, imi amintesc cum pregateam tot felul de serbari cu ocazia acestei zile. Era important sa participam, sa fim acolo, sa recitam sau sa cantam melodii cu versuri din poeziile lui Eminescu. Imi placea „Luceafarul”, dar era trist. Ma fermeca „Floare-albastra”, iar „Scrisoarea III” ma facea sa fiu mandra de Mircea al nostru… Ce mai, Eminescu a facut clar parte din copilaria mea si viata mea de elev.
Uite ca maine, de la ora 18.00, m-am hotarat sa redau o particica din farmecul pe care l-am respirat si trait atatia ani, cand imprumutam carti de la biblioteca, cu foile ingalbenite, mirosind a tipar… ce amintiri. Oricum, organizez un concurs de recitari pentru cei mici. Ii astept sa ne incante cu fragmente din Eminescu, la sediul din 13 Septembrie nr. 201, iar pe cei mai buni ii voi recompensa cu dulciuri si carti pe saturate. (pe toti, dar ei inca nu stiu. 
)
Asa ca, daca nu ajungeti si voi, macar ganditi-va la versurile voastre preferate scrise de Mihai Eminescu. Eu vi le impartasesc pe ale mele dragi versuri:
De-or trece anii…
De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăcé,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un “nu ştiu cum” ş-un “nu ştiu ce”.
M-a fermecat cu vro scânteie
Din clipa-n care ne văzum?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel, “nu ştiu cum”.
De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăcé:
Dac-al ei glas e armonie,
E şi-n tăcere-i “nu ştiu ce”.
Astfel robit de-aceeaşi jale
Petrec mereu acelaşi drum…
În taina farmecelor sale
E-un “nu ştiu ce” ş-un “nu ştiu cum”.
Mulţumim Editurii Humanitas care a avut amabilitatea de a ne sprijini în acest demers prin oferirea unor cărţi care urmează a fi acordate drept premii copiilor.
Loading ...
STATUIA LUI EMINESCU ESTE SFARAMATA IAR LIMBA ROMANA
INTERZISA LA INSTITUTUL CULTURAL ROMAN DIN NEW YORK!
In prezent traiesc in America un milion de romani. O mare parte sunt concentrati in New York. Dupa caderea lui Ceausescu. pe timpul careia romanii ocoleau ingroziti cladirea sinistra de i6 etaje a diplomatiei romanesti, ei au inceput sa se adune la centrul cultural aflat in cartierul diplomatic. la doi pasi de cladirea ONU. ICR are la dispozitie unul din cele mai frumoase galerii de arta ,cu doua uriase vitrine de sticla care dau in strada si o frumoasa sala de spectale. De si suspiciosi de eterna prezenta a securistilor si a noilor activivisti culturali, care nu se deosebeau de cei vechi doar prin faptul ca furau mai mult, ei au inceput sase adune, considerand acest loc al lor. Arta prezentata era modesta si de multe ori evident propagandistica. Totusi oamenii nostrii de toate categoriile treceau peste toate si se adunau pentru a se simtii mai aproape de tara. Intelectualii subtiri de si strambau din nas umpleau salile centrului. Cei mai multi veneau pentru a se simtii acasa , a intalni un prieten si cand bugetul permitea chiar sa bea un pahar de vin si sa manance cateva sarmale de sarbatori. Au inceput sa apara si vechi diziidenti , dusmani ai comunismului care au intrat in imeduat in conflict cu agentii culturii in civil. Toate, cu bune si rele aveau ceva totusi in comun. Se petreceau in mediul si mentalitatea romaneasca. Era o oglinda aburita a unei tari care incerca sa se desprinda de comunism si a se intoarce in civilizatie. In curand aceasta oglinda a fost sparta in bucati, cioburile ei ranind pe toti care au ceva in comun. La o saptamina dupa numirea ei in calitate de director al ICR, urata si mereu transpirata Corina Suteu declara transant nu avem nevoie de sclerozata comunitate romaneasca care vine la manifestarila culturale sa mananca fursecuri Pentru a da greutate noului directorat. la prima actiune anticulturala ai fost trimisi pe banii romanilor, insasi vice presedintele ICR, Mihaesimpreuna cu politrucul cultural pe nume T.Morar. Dupa ce sa transmis un fel de mesaj patapievician din partea preseditelui onorific al ICR , Traian Basescu, sa anuntat ca se vorbi de acum inainte numai in engleza. Primul lucru care ma uimit, a fost faptul ca in sala nu se afla nici un strain. Al doilea lucru era ca nimeni nu vorbea aceasta limba de circulatie internationala pentru ca nu o cunosteau de loc. Un american nimerind la acesta aunare ar fi cerut cerut precis un translator. Vazand ca Corina Suteu a fost trimisa sa reprezinte sa reprezite cultura romana in USA, fara sa cunoasca doua boabe de americana iar Mihaes sa citeasca de pe o foaie de hartie balbaieli neinteligibile, in fata unei sali de romani americani, am incercat sa protestez. Interventia mea a fost deosebit de scurta probabil cateva secunde. Dupa ce am cerut reitroducerea limbii romane Mihaes a cerut sa fiu dat afara. Morar a cerut interventia politiei iar directoarea Suteu a inceput sa ma traga de de pulovar spre iesire. Din cauza ca am cerut sa se vorbeasca si romaneste pe teritoriul Romaniei ( ICR are aceasta calitate ) mi sa interzis participare la la orice activitate la ICR de si sunt artist , ziarist si cetatean roman. Imediat dupa acesta intamplare T. Morar la intoarcerea in tara, a descris cele intamplate in articolul UN PAPAGAL UNGUR BRUIAZA ARTA ROMANREASCA LA NEW YORK.
Robert Horvath- DEVA cineast New York
http://www.devagallery.com
Laudabila propunere. Nu m-ar mira insa sa constati ca nu va avea impactul scontat. Elevii s-au schimbat mult intre timp si cred ca nu mai gusta ca si noi aceste poezii si implicit astfel de evenimente.
Eu ma bucur cel mai mult cand aud ca se fac actiuni pentru a cinsti memoria marelui nostru poet national fiindca sunt nascuta in Botosani, iar Ipotestiul lui Eminescu imi evoca atat de placute nostalgii… La biserica Uspenia, unde a fost Eminescu botezat treceam aproape zilnic in copilaria mea…Acolo TOTUL, TOTUL vorbeste despre Poetul nostru drag. Asa cum britanicii il au pe Shakespeare, francezii pe Baudelaire, asa noi il avem pe Eminescu.
Mihai Eminescu reprezinta istoria, cultura, lirismul in literatura, zeul poeziei romanesti.
Pe mine cel mai mult ma misca versurile din “Floare albastra” si “Atat de frageda…”
“Si te-ai dus dulce minune,
Si-a murit iubirea noastra
Floare albastra, floare albastra
Totusi est trist in lume…”
“Atat de frageda te asemeni
Cu floarea alba de cires
Si ca un inger printre semeni
In calea vietii mele iesi”
Iar maine dimineata am sa merg la Cimitirul Bellu sa-i aprind o lumanare la capatai… Iar seara de maine de la partid va fi una speciala. Multumim Alina, ca nu ne lasi sa uitam ca suntem romani!
Am vazut azi portretul lui Eminescu, lipit pe geam la sediul din 13 Septembrie si chiar ma intrebam despre ce este vorba, sigur, mai mult decat o simpla aducere aminte…
Felicitari!
“Intre ziduri, printre arbori ce se scutura de floare,
Cum revarsa luna plina linistita ei splendoare!
Si din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate;
Amortita li-i durerea, le simtim ca-n vis pe toate,
Caci in propria-ne lume ea deschide poarta-ntrarii
Si ridica mii de umbre dupa stinsul lumanarii…
Mii pustiuri scanteiaza sub lumina ta fecioara,
Si cati codri-ascund in umbra stralucire de izvoara!
Peste cate mii de valuri stapanirea ta strabate,
Cand plutesti pe miscatoarea marilor singuratate,
Si pe toti ce-n asta lume sunt supusi puterii sortii
Deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii!”
- Mihai Eminescu, Scrisoarea I
mergeti la scoala de la Suseni Arges si veti observa ca inca se apreciaza si chiar se omagiaza acest mare si unic poet.
FELICITARI PENTRU UN ASTFEL DE DEMERS!!!!!!
Aş vrea şi eu să-mi amintesc de domnul Mihail Eminescu scriind aici una din poeziile cunoscute ale domniei sale în forma şi grafia volumului Poesii apărut la Editura SOCECU & Comp. – BUCURESTI în anul 1884, tipărită în Stabilimentul grafic SOCECU & TECLU – BUCURESTI 96 Strada Berzi…
Mai am un singur dor:
În liniştea sĕrii
Să mĕ lăsaţi să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Pe ’ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu ’mi trebuie flamuri,
Nu voiu sicriu bogat,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.
Şi nime ’n urma mea
Nu ’mi plăngă la creştet;
Doar toamna glas să dea
Frunzişului veşted.
Pe cănd cu zgomot cad
Izvoarele ’ntr’una,
Alunece luna
Prin vĕrfuri lungi de brad.
Pĕtrunză talanga
Al sĕrii rece vĕnt,
De-asupră-mi teiul sfănt
Să-şi scuture creanga.
Cum n’oiu mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M’or troieni cu drag
Aduceri aminte;
Luceferi, ce resar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prietini,
O să ’mi zâmbească iar.
Va geme de patemi
Al mării aspru cănt…
Ci eu voi fi pămĕnt
În singurătate-mi.
PS.
Ruşine celor care au măcelărit poeziile eminesciene pentru “a le corecta” la grafia modernă.
Robert Horvath New York
Va inteleg supararea, si nici eu nu pot intelege cum romanii ar putea face asa ceva propriilor conationali
Jeni
Eu sper ca mai apreciaza inca astfel de activitati si ca se vor bucura sincer de concurs, atmosfera si premii
Ana G.
Ai vorbit foarte frumos
E de datoria noastra, a tuturor romanilor, sa nu-l uitam pe marele poet Eminescu
Lxab
Multumesc, sa nu uitati ca va astept maine pe acolo
Stef
Nu ma indoiesc ca in multe scoli se serbeaza inca ziua de 15 ianuarie. Nu ar avea cum altfel. Un geniu care a muncit enorm sa ne lase noua o astfel de mostenire merita acest lucru
Bibliotecaru
Imi amintesc de cand eram mica de aceasta poezie. Era transpusa intr-o minunata romanta si o auzeam destul de des pe Radio Romania Actualitati
P.S. Eu sunt de aceeasi parere, ca opera acestui mare scriitor trebuie sa ramana in forma initiala
Constat ca sunt singura pesimista de pe acest site printre atatia idealisti:)
@Alina Gorghiu
Pot sa incerc si eu cu niste versuri? Cele mai potrivite acum!
I-auzi ia!
Cum nu vii tu Tepes doamne, ca punind mina pe ei
Sa-i imparti in doua cete: in smintiti si in misei
Si in doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni
Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni!
TRAIAN UILECAN – Mai am un singur dor (romanţă)
15 ianuarie, primăvara…
E ziua lui, să cânte lacul
Şi să foşnească teiul, sus,
Doar astăzi s-a stârnit dezgheţul
Cum el ne-a spus… Şi l-a adus…
Despre războaiele iernii, altă dată…
O să le reciţi şi tu copiilor, sau doar o să-i asculţi?!
“Pasiti incet, cu grija tacuta, fetii mei
Sa nu-i striviti nici umbra, nici florile de tei
Cel mai chemat s-aline din toti, si cel mai teafar
Si-a inmuiat condeiul de-a dreptul in Luceafar…”
DUSMANII LUCEAFARULUI PROFITORII SISTEMULUI !
Nu ştiu cum se face că majoritatea intelectualilor care-l denigrează pe Mihai Eminescu primesc, mai devreme sau mai tîrziu, burse în Occident sau stipendii la care Luceafarul nu ar fi îndrăznit să rîvnească.
Ne amintim că, prin 1997, revista „Dilema”, condusă de Andrei Pleşu, găzduia o amplă dezbatere despre care s-a spus ulterior că ar fi „concurs de denigrare a lui Eminescu”. Ancheta a fost coordonată de Nicolae Manolescu, azi ambasador ONU al României, ducînd o viaţă de lux la Paris. Mircea Cărtărescu, unul dintre detractori, a fost trimis cîţiva ani în Germania pentru a scrie un roman despre… România! Însuşi Pleşu, gazda acelei mizerii culturale, stă de ani buni, în Germania, de unde trimite săptămînal cîte un text de gazetărie ieftină şi frivolă.
Dacă mai adăugăm şi faptul că directorul Institutului Cultural Român (ICR), instituţie aflată sub patronajul preşedintelui ţării, este cel care-l numea pe Eminescu „cadavrul nostru din dulap”, avem dimensiunea profitabilităţii pe care o oferă împroşcarea cu noroi a simbolului cultural care, în ciuda tuturor vicisitudinilor, rămîne Mihai Eminescu.
Intr-o lume din ce in ce mai agitata, in care culorile tricolorului au fost schimbate in rosu, galben si … portocaliu, intr-o Romanie in care romanii se dusmanesc de moarte si isi doresc unul altuia ce e mai rau, initiativa este mai mult decat laudabila. Respect!
Alina,
Cred, totusi, ca trebuie sa spunem adevarul despre Eminescu!
Pe un blog al unei foste colege de liceu e o astfel de poveste.
http://luptapentruortodoxie.blogspot.com/2010/01/foarte-dureros.html
Frumos!…Inaltator!…
O poveste reala:
Am un prieten de suflet, un domn care are 80 de ani, fost profesor universitar la Politehnica. In anii 80 se afla in Algeria (preda la o Universitate)si a fost invitat la o serata la Ambasada Frantei unde au venit reprezentatii mai multor state, printre care si consulul Indiei. Cand a fost prezentata delegatia Romaniei, consulul indian a spus:”Aa…Romania, tara lui Eminescu! I-am citit poeziile in hindusa!Daca mi-au placut in hindusa, ma intreb cat de frumose pot fi in limba romana!”. Prietenul meu, domnul profesor, care are o cultura extraordinara, i-a recitat Scrisoarea I…in romana si i-a lasat o puternica impresie despre poporul roman!
Povestea asta intra in categoria ” De ce sunt mandru ca sunt roman?!”
Si, ca sa raman in nota postului:
“La steaua care a rasarit
E o cale atat de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii s-o ajunga.”
Este foarte important ce simtim noi, cei care am crescut cu Eminescu! Cine ne opreste sa transmitem copiilor nostri simtamintele noastre?
Scoala, Cartarescu, Presedintele, ICR, etc? Nimeni!
Cine ne opreste sa credem in Eminescu?
Nimeni!
Sa ne pastram intr-o nota optimista si de sarbatoare!…astazi!
Daca ne dezicem de Eminescu, ne vom pierde total identitatea.
Jeni
Nu-i bai, de asta suntem noi aici, ca sa-ti ridicam moralul
Cristian
Ai ales niste versuri foarte sugestive. Cata dreptate a avut Mihai Eminescu scriind asta, fara sa-si dea seama ca se va aplica si peste 160 de ani!
Bibliotecaru
Multumesc
Toni
Foarte frumoase versuri
Ana G
Cat adevar este si in aceste versuri…
Robert Horvath New York
Eminescu nu poate astazi sa se apere in fata unor astfel de oameni, insa s-a asigurat ca opera sa o va face pentru el, si ca prin ea numele sau va ramane un simbol pentru romani
Marius Diaconescu
Multumesc, parerea mea e ca trebuie sa aratam ca, in continuare, ne intereseaza si alte lucruri, mai nobile, decat ce se intampla astazi in politica, si sa aratam oamenilor ca mai avem cu ce sa ne mandrim
Costi
Intr-adevar e foarte trist cum au putut grupurile de interese sa se dezica atat e usor de un geniu, in loc sa fi ales calea cea drepta si sa-l sprijine…
Elena Stefanescu
Aveti mare dreptate. Sunt convinsa ca peste cativa ani copiii nostri vor aprecia faptul ca au avut ocazia sa-l sarbatoareasca de atatea ori pe Eminescu. Versurile citate de dumneavoastra sunt foarte sugestive. De fapt, sunt sigura ca fiecare realitate politica sau non-politica din ziua de azi se regaseste si in opera lui Eminescu…
pai si nu mai bine citim poezii naive?
http://ivcelnaiv.blogspot.com/
,,Ce poezii citesti?
intreb o fata
-Din Eminescu –spune –ma desfata.
-E mare?
Fata-si canta bucuria:
-Oh, Eminescu-i toata Romania!”
Bojena Maria Ha de Verny – Tara iubita, Romania
………………………………………….
,,Dar n-a murit, ci, ca un nou Iisus,
El s-a-naltat in lumea cea de sus.
Si s-a oprit pe muntele Olimp
Ca sa domneasca vesnic peste timp.
Acum nici o rana nu-l mai doare;
Aproape e de stele si de soare…
Alaturi de batranul Jupiter,
El gusta pacea vesnicului cer;
Si, leganat de cantec si renume,
EL varsa Poezie peste lume…”
Clementin Antonovici –Eminescu
………………………………………….
,,Sa-l invelim cu mari pe Eminescu,
Sa-ngenunchem, sa-l invelim cu munti,
Sa-l invelim cu lacrima curata
Va chem si inima-mi intorn,
Sa-l invelim in noi pe Eminescu
Si sa ne sune sufletul a corn.”
Ion Chiriac – De profundis
Astazi, la Cimitirul Bellu, studenti si elevi din Basarabia au venit cu cutii intregi de gogosi si colacei pe care le-au impartit sutelor de oameni prezenti.
Alina, nu-mi raspunde… Nu e nevoie sa-mi raspunzi de fiecare data… Eu scriu ca-mi vine… Astazi i-am dedicat ziua lui Mihai Eminescu…
Cred ca Mircea Cartarescu a fost un bun profesor de Eminescu la scoala 41 sau 42 Colentina-Voluntari.
Ca prim si deocamdata unic cartarescolog, autor a peste 1500 de pagini inspirate de capodopera Orbitor, din care mega-exegeza n-am publicat pe propinatiu.ro decat primele 600, consider ca geniul inaripat al candidatului nostru Nobel cel mai bine plasat are un solid temei eminescian si pare a tine de secolul romantic tarziu al XIX-lea, unde isi are si adevaratul public. Tocmai de aceea, as consilia ca antieminescianismul kitsch e pe termen lung nerentabil chiar si pentru varstnicul Mircea Cartarescu.
Apropo de Dilema din 1997 – nu stiu, nu am citit, dar am auzit zilele trecute la radio o discutie. Si am impresia ca lumea nu intelege nimic din toate astea: tot cu “vai de mine, denigram Luceafarul” o tine. Eu cred ca se refera la o mai buna intelegere a omului Eminescu, in detrimentul acelei imagini umflate de superstar care dauneaza adevaratei lui valori. In primul rand, fiecare individ trebuie sa-l descopere pe Eminescu in felul lui, nu neaparat sa participe la religia Eminescu. Vad ca asta ii supara tocmai pe cei care nu inteleg ca intangibilitatea este o imagine creata de “media” pentru a manipula.
Felicitari pentru blog!
EMINESCU INTERZIS. GANDIREA POLITICA
http://www.scribd.com/doc/17315210/EMINESCU-INTERZIS-POLITIC
SPRE EMINESCU. RASPUNS ROMANESC LA AMENINTARILE PREZENTULUI SI LA PROVOCARILE VIITORULUI
http://www.scribd.com/doc/17315420/EMINESCU-ADEVARUL-CONFISCAT
Aceste carti sint publicate cu CopyLIBER (au copierea, traducerea, difuzarea neingradite si gratuite pe intreg mapamondul).
Daca aveti html-ul dezactivat: cu PASTE asezati link-ul in browser si, apoi, apasati ENTER.