(Avertisment: comentariul urmator este… dur)
Va spuneam, in urma cu ceva timp, ca primesc mesaje sau comentarii care merita toata atentia. Sunt fie experiente de viata ale celor care ma vad la televizor sau ma citesc pe blog, fie opinii foarte bine sustinute, fie marturii ale unor lucruri care se intampla si despre care unii doar teoretizeaza.
Comentariul la care fac referire acum a fost postat la ultimul articol pe care l-am scris, cel despre amenzile pe care le vor suporta parintii pentru absentele copiilor. Il reiau aici, ca articol principal, nu-l comentez, va las doar sa-l cititi:
Emi a scris:
Sunt o mama singura si au existat zile in care nu mi-am lasat baiatul sa mearga la scoala pentru ca nu-i puteam da sa manance suficient. Si-a facut temele, a invatat lectia care urma, singur, dar afara erau -20 grade si el mancase doar paine goala. Este un copil care invata asa cum respira, iubeste scoala si nu a chiulit de capul lui niciodata. Daca as fi primit amenda pentru absentele sale nu as fi putut sa o platesc…cel mult puteam munci in folosul comunitatii. Daca ar trebui sa-l tin acasa din motive la fel de importante, l-as tine indiferent de cate amenzi mi-ar da Primaria. Legea asta imi aminteste versurile lui George Cosbuc (Cantecul redutei):
Strig-Osman: -”Pasat va fac!
Incurcati pe-aicia treaba,
Si-mi mancati pilaf degeaba
Va tai ciorba, va dezbrac!
Ahmet, Mahmet, cum te cheama,
Tu cam tremuri, bag de seama,
Sari, curand, ca-ti viu de hac!”
Turcii, toti, gandeau: -”Poftim!
Sa dezbraci p-un gol ca napul
Cu ce-si bate pasa capul!”
Si-i strigara: -”Cioc selim!”
Dar temandu-se de vorba
Ca Osman le taie ciorba,
Au mai zis: -”Sarim, sarim!”
PS: Va amintesc ca saptamana viitoare se dezbate motiunea simpla pe educatie.