Interviu Theodor Paleologu
Tot pentru cursa de biciclete, normal… 
Multumesc frumos d-lui Paleologu pentru promptitudine si prospetimea raspunsurilor. Delectati-va, in cele ce urmeaza:
1. De ce bicicleta si nu masina?
In primul rind, pentru ca nu nu stiu sa conduc si, in al doilea rind, pentru ca imi place.
Am locuit mereu -cu o exceptie: South Bend, Indiana- in orase mari cu excelente sisteme de transport in comun: Paris, Berlin, Boston. N-avea rost, asadar, sa-mi bat capul cu o masina.
De bicicleta m-am apucat insa destul de tirziu, pe vremea cind eram ambasador la Copenhaga. Acolo multa lume umbla cu bicicleta, incepind cu ministri, deputati si ambasadori. Pistele pentru biciclete sint excelente si generoase, asa ca e o placere sa mergi cu bicicleta -atunci cind nu ploua, fireste.
2. Pentru cineva care a citit Schopenhauer de mic, guvernat de un pesimism practic, dupa cum v-ati autodefinit intr-un interviu celebru, ce mai poate aduce pedalatul pe bicicleta?
Ma amuza ca il aduceti in discutie pe Schopenhauer: ma invitati aproape sa raspund ca mersul cu bicicleta echivaleaza cu o cura de optimism. Eu l-as invoca, insa, pe Montaigne care mergea calare in fiecare zi: bicicleta este echivalentul modern al calului. Regret ca nu sint si calaret.
3. Care a fost cel mai lung traseu pe care l-ati parcurs pe bicicleta? Dar cel mai interesant?
Cel mai lung traseu cu bicicleta a fost de la resedinta mea ambasadoriala din Hellerup pina acasa la Dan Popescu, unchiul lui Dinu Patriciu. Sta undeva la nord de Copenhaga, in drum spre Helsingor. E un drum foarte frumos: intii se merge pe sosea, pe marginea marii, apoi prin padure. Nu e un drum cine stie ce lung -probabil vreo 15 km-, dar e minunat si l-am facut de mai multe ori. A si fost foarte interesant, pentru ca una din dati am stat de vorba indelung cu nepotul domnului Popescu.
4. Va place sa pedalati singur sau insotit? De ce?
Evident ca cel mai placut e intr-o companie agreabila. Dar nu totdeauna ai asemenea noroc: “ca matale, bobocule, mai rar cineva”, vorba lui Nenea Iancu.
Cu fi-miu m-am plimbat cel mai mult, in special la Copenhaga. Dar si plimbarea solitara are frumusetile ei: iti permite mai multa libertate si lasi gindul sa hoinareasca. In plus, iti confera o anumita clandestinitate, deloc dezagreabila…
Loading ...
Eu cel mai mult am pedalat din Baneasa de la aeroport pana aksa in Berceni, aveam vreo 13 ani.
Interesant e ca am parcurs drumul asta si pe jos, fara bicicleta, acum vreo cativa ani
)
Si mai am un drum lung parcurs pe jos tot acum cativa ani, din Chiajna pana in centru si dupa aia pana in Berceni
Imi propusesem la un moment-dat sa merg pe jos pana la Ploiesti, dar nu stiu de ce n-am mai avut chef
dar tot fac eu si drumul asta
Cred k din cauza ca am imbatranit
P.S.: am jucat fotbal la Rocar la juniori cand eram mai mic, mersul pe jos e deformatie profesionala
)
Eu am 160kg. Exista cumva triciclete (ca-s mai stabile si pot sa si car cu ea; ori suntem macarale umane, ori nu mai suntem
) pentru ursi si disponibile si inafara circului?