Decat cu Voinescu, mai bine fara Dilema
Am citit intai amuzata apoi descumpanita scrisoarea adresata de scriitorul Serban Foarta redactorului sef al publicatiei Dilema veche, prin care renunta la colaborare pentru a nu mai fi coleg cu Sever Voinescu. Spuneam amuzata, pentru ca stilul domniei sale este de natura sa te destinda, sa te lumineze, ca si rubrica detinuta la Dilema atata timp (chestiunea cu Milica Boc a fost cireasa de pe tort) 
Apoi am realizat ce triste vremuri traim daca am ajuns sa se dea la o parte oameni de valoare, cu bun simt sau simt al masurii, fara parti pris-uri politice sau de alta natura, pentru a face loc celor atat de ancorati in viata propriului partid pana la… decolorare.
Scria Serban Foarta inclusiv despre comportamentul lui S Voinescu la votarea Legii pensiilor, ca tot am vorbit despre ea… Mai bine cititi-i scrisoarea.
Loading ...
Mai exista “Dilema” si “22″? Habar n-am! Eu am renuntat la abonament din mai 2005 ( Cred ca stiti de ce!). Un an am tot primit oferte de prelungire a abonamentului ca ma si plictisisem. La fel cu RL. Nominus Odiosa!
In preajma lui Voinescu devin, din colaborator, mai degraba colaborationist. Asta a spus, putin exprimat altfel, Serban Foarta. O declaratie cu valoare de manifest politic, la care ar trebui sa se gandeasca multi parlamentari.
Iar la titlul pe care l-ai pus, ar trebui sa se gandeasca multi cititori de Dilema. 
Da… cuvinte grele… stiu si eu ce ecou vor avea?
Vom vedea, cred. Sau vom auzi
@ iuliana
Există revistele, din păcate şi politizarea este reală, mai ales la 22.
http://www.dilemaveche.ro/
http://www.revista22.ro/
Stimate domnule Bibliotecar, nu pricep de ce va mira atat politizarea revistelor!…Eu am gasit “politica” sintr-o banala conserva de sardele importata, adusa din Filipine si distribuita de-o firma obscura din Bucuresti!…N-am gasit sub nici un chip,nicio conserva fabricata la Tulcea si vorba aia, Tulcea dadea si la export!….Barem, revista poate sa mai si instige la dezbateri, ca doar e publica, la papica este altfel ca n-ai incotro, doar taci si-nghiti ca n-ai de-ales!… Io chiar as propune ca si banii sa fie politizati, sa-i emita fiecare Partid pe-ai lui,sa dea salarii si pensii doar cat este el la guvernare, sa vedem ai cui sunt mai “puternici” !…
De vreo doua saptamani apare pe la Antena 3 un soi de nulitate care cica a fost nu stiu ce prin armata.
Vezi daca poti sa aranjezi cu Voiculescu sa faca o emisiune cu toti distractivii astia la un loc: Vadim, Ghise, Dogaru, Grebla, Madalin.
La emisiunile cu Dogaru am ras pana am dat in tuse.
I-ti inchipui ca daca apar toti odata riscam sa facem infarct de ras?
Alina,
Ai avut un discurs remarcabil azi la pranz (nici nu mai stiu unde-A3 sau RTv, ca eram pe fuga). Pacat ca te-a intrerupt fata aia uritica (totusi cred ca erai la A3!), ca era timp de publicitate. Cred ca si ochii tai albastri se asortau cu nu stiu ce prin decorul ala. Cresti de la o zi la alta. Ca sa nu mai spun de textul Contestatiei de la CCR..
“Cresti de la o zi la alta. Ca sa nu mai spun de textul Contestatiei de la CCR..”
O contestatie care nu reuseste nu poate fi caracterizata ca fiind remarcabila.
Decat daca esti adeptul celebrului “Operatia a reusit. Pacat ca pacientul a murit.”
CCR nu e instanta de judecata! In orice instanta ar fi castigat!
Aberatii, fara suparare. Sever Voinescu publica acolo de ani de zile. Iar articolele sunt foarte departe de politica romaneasca de zi cu zi. Brusc, domnul Foarta a avut o revelatie. Nu mai poate sta langa asa ipochimen. Absolut bizar.
Imi pare rau, domnule Bibliotecaru, dar aratati-mi si mie unde apare politizarea aia reala in revista Dilema Veche. Un exemplu de articol macar, un link ceva. Ar fi si bizar ca Dinu Patriciu sa permita asa ceva pe banii lui (adica o politizare pro-Basescu, dupa cum reclama domnul Foarta). Oricum jos palaria in fata patriciului pentru faptul ca baga banii in asa ceva.
Iar pentru cei care tot cred asa, luati orice numar, de exemplu ultimul, de aici: http://www.dilemaveche.ro/
Cititi pe indelete si apreciati cu capul vostru. Nu o sa doara.
P.S. Relativ la titlu: scuze, dar nu renunt la Dilema Veche. Si o cumpar pe hartie, e pacat sa citesti asa ceva online.
Iuliana says:
“Alina ai avut un discurs remarcabil azi la pranz….Cred ca si ochii tai albastrii se asortau cu nu stiu ce prin decorul ala. Cresti de la o zi la alta….”
Bai sa fie, asa laudatio nici la coana Leana nu sa “eczista”!…Bravo Alinutza, din pacate eu am vazut alb-negru ca n-am color, asa ca ori azuriu psd ori galben pnl tot aia e…Da ia zi seara, la cina iti ies discursurile?…Bai dar fata are spirit da observatie,intr-adevar, “cresti de la o zi la alta”, am remarcat si eu , dupa mustati!…Bravo Alinutza!…
@ silicon_v
Stimate domn,
Confundaţi politizarea cu susţinerea unui partid.
De exemplu, în ultimul număr, aşa cum spuneţi dumneavoastră, dl. Andrei Pleşu spune aşa:
Există un „model“ politic care se defineşte exact prin aceea că întreţine o criză sistematică a autenticităţii: dictatura. Dictatura condamnă individul la schizofrenie cotidiană. Datorită ei, ajungi să fii prezent trupeşte, împotriva voinţei tale, în locuri şi situaţii la care nici mintea, nici inima nu consimt să fie prezente (şedinţe, manifestaţii, „adunări spontane“ etc.). Datorită ei, eşti pus în situaţia să spui lucruri pe care nu le crezi, să fii, formal, de acord cu idei care nu te conving, să te declari „emoţionat“ de lucruri care te lasă rece sau chiar te scandalizează. Dictatura e o şcoală a duplicităţii. Ea substituie discernămîntul prin teamă, te obligă să ai limbaj dublu, să-ţi educi copiii în aşa fel încît, de mici, să deosebească, prudent, între adevărul de-acasă şi cel din afara casei. Dictatura încurajează deprinderea de a minţi, de a te preface, de a-ţi cenzura spontaneitatea. Dictatura schimonoseşte, în noi, omul întreg. Cei care, la un moment dat, nemaiputînd trăi divizaţi, nemaiputînd accepta să fie exilaţi în afara lor înşile, nemaisuferind să-şi multiplice chipul pînă la disoluţie, decid să iasă din rînd pentru a se regăsi, sînt numiţi, cu un termen oarecum pretenţios, „disidenţi“. Pretenţios, pentru că pare să indice, în primul rînd, un dezacord politic, ideologic, moral. De fapt, în joc e stricta nevoie de a reveni la autenticitate, nevoia de a recupera omul întreg, după ce, ani de-a rîndul, el a fost sacrificat prin teroare, căzut „sub vremi“, dislocat, uitat. Disidenţa este însă o soluţie individuală. Nu „se ia“, nu se predică şi nu justifică judecarea celorlalţi. A te „face“ disident, în urma unei deliberări abile, interesate şi vanitoase (sînt cazuri…) e a recădea în inautenticitate.
La fel, a face din disidenţa ta un „capital“ de prestigiu, o tribună, de la a cărei înălţime, dai de pămînt cu „laşitatea“ comunităţii. Fiecare om îşi are „punctul lui de fierbere“, limitele şi destinul lui. Tăcerea consimţitoare nu e scuzabilă, dar amendarea ei nu are efect decît dacă porneşte dinlăuntrul celui vizat. Stigmatizat din afară, el se va refugia în statutul de „victimă“ şi îşi va fabrica ingenioase justificări. Inautenticul nu ştie că e inautentic. Iar cînd află e pe jumătate salvat.
Nu cred că puteţi spune că nu este un articol politic. Fără a fi pro cineva, fără a fi anti-cineva, domnul Pleşu identifică un model (eu aş spune un anti-model) care ne transpune, prin mijloacele de exprimare prilejuite de un vocabular democratic, într-o plină dictatură fardată. Prin acest articol, domnul Pleşu este un bun activist al unui partid utopic imaginat de mine, Partidul Contra Lor. Intelectualul se vede nevoit în a nu mai lupta alături de un partid şi nici împotriva unui partid, derapajul politic este astăzi generalizat şi lupta intelectualului implicat în construcţia civică trebuie să fie pro-democraţie şi anti-demonic (în măsura în care statul totalitar şi dictatura sunt demonii societăţii moderne).
O astfel de politică aplicată este mutilantă pentru un intelectual. Măreţia intelectualului este lumea perfectă, lumea ascunsă, lumea cogniţiei şi a gnoseologicului… la limită chiar şi lumea empirică, a observaţiei. Când intelectualul este nevoit să părăsească spaţiul adevărurilor inoxerabile, eterne şi nemărginite, ceva moare în el. Domnul Pleşu, domnul Dinescu, domnul Iaru şi mulţi alţi creatori (m-aş introduce şi eu în listă, dar cred că sunt prea mic pentru aceste nume) sunt zdrobiţi de politic şi aduşi în stadiul în care nu-şi mai pot îndeplini funcţia primară creativă… sunt eroi ai sensibilului mutilaţi de real.
Am ajuns să ne mişcăm în vremuri de tristă existenţă.
@Silicon,
Ramai un mare imbecil, Maestre!
… da toaca Ilie Serbanescu la liberali ca la nemtii Oituz si la Marasesti.
Eu personal dintotdeauna am avut o stare de… scarba pentru omu ala, mai mult ca pentru alti critici ai PNL. Si stiti de ce ? Pentru ca niciodata nu a fost dusman pe fata, a toooooot cotito pe dupa sura, pe dupa poiata, si tot un fundu PNL a ajuns…