Politica on-line
Cand oamenii politici comunica online nu e bine, daca nu comunica nu e bine, daca fac asta doar in preajma campaniei electorale nu e bine 
Mi-as dori sa vad oameni politici care nu au blog sau cont pe facebook, ca apeleaza la asemenea instrumente. Uite, domnul Melescanu ar avea niste postari foarte interesante, daca s-ar apuca de bloggereala
Pun pariu cu toti specialistii in domeniu ca o sa avem la inceputul lui 2012 o explozie de comunicatori virtuali de conjunctura, in speta viitorii candidati de la locale si parlamentare…
Loading ...
Intre a avea blog si a comunica mi se pare ca exista totusi o mica diferenta. Comunicarea nu inseamna numai a spune ceva ci si a debate respectiva zicere. Unele bloguri nu numai ca nu zic mare lucru dar o mai zic si unilateral. Parerea mea …
Varujan Vosganian ar trebui sa tina un curs pe tema asta in PNL!
da, blogul lui Varujan imi place si mie
Pana la alegeri, polticienii sint ocupati cu altele
Cu 6 luni inainte toti isi reactiveaza siturile, scriu vreo 2 articole pe saptamana si gata. Au trecut si alegerile 
Nu-i rau daca sunt ocupati cu ceea ce trebuie. Important este sa-si respecte responsabilitatile. Cat despre comunicarea on-line… si eu spun ca multi se vor reactiva.
Pai cred ca stiu si eu cativa care au avut blog doar 1 luna de zile in campanie
)
Ce trist e sa vezi bloguri pe care n-a mai scris nimeni nimic din 2008
sa stii ca si eu am asa un sentiment… cand caut pagina cuiva si vad ca n-a mai scris de un an sau mai bine…
@ Alina Gorghiu
Domnul Adrian spune un lucru foarte profund. Mulţi scriu bloguri, puţini comunică.
Majoritatea politicienilor înţeleg activitatea pe un blog drept un mijloc de propagandă. Cu alte cuvinte, ei nu se simt egalul cititorului ci au mentalitatea unei “vedete” care se adresează maselor, fără a aştepta efectiv un răspuns. Foarte mulţi politicieni, larga majoritate aş spune, oferă fie nici un răspuns, fie răspunsuri de complezenţă la comentariile pe blog. Şi iarăşi foarte mulţi politicieni nu-şi exprimă ideile profunde pe blog, pentru că ei ştiu că există o monitorizare din partea presei, motiv pentru care încearcă să controleze ceea ce spun, fie exprimând totul într-un mod dominat de indignare dar care nu spune, în mod real, absolut nimic, fie vorbind despre lucruri care-şi au locul într-o bârfă la o cafea, adică iar ceva despre nimic.
Instrumentul blogului, folosit ca instrument de lucru de către un politician, ar putea să culeagă un feedback prealabil la acţiunea politică, la legi, la cunoaşterea pulsului stări de veghe a naţiunii… Politicienii însă nu prea se folosesc de aceste avantaje ale blogului pentru că, de regulă, interesul faţă de cetăţean este jucat cu candoare.
Adunând permanent “mamă câte fac eu pentru ţară!” cu “mamă ce-şi bat joc ceilalţi de populaţie!”, nimeni nu poate să capteze interesul la nesfârşit. După un timp cetăţeanul consumator de blog politic se cam prinde ce şi cum cu fiecare politician. Atunci comentariile se împuţinează până ce rămân activi numai câţiva comentatori, dintre care o bună parte comentează doar pentru “Onoarea” de a apărea pe un blog al unui om politic (aceştia se simt, de regulă, cu mai multe drepturi pe blog decât ceilalţi).
Ca să împărtăşesc şi eu din experienţa personală, lucrurile decurg cam aşa. La lansarea blogului fiecare cititor are deja o părere personală formată (altfel nu ar fi pe blog). Urmează o perioadă în care cititorul îşi construieşte, destul de brusc, o părere mai bună decât părerea iniţială despre realizatorul blogului politic. Apoi această părere pozitivă se deteriorează, dar nu foarte repede… sunt necesari uneori ani de zile. Sigur, uneori părerea bună se solidifică.
Şi cititorul de blog are o capcană în care cade cu uşurinţă. La un moment dat are impresia că devine un cetăţean mai deosebit pentru că scrie pe un anumit blog, are impresia că devine un cetăţean ascultat de mass-media, de politicieni. Mai mult, de regula interpretează acest scris pe blog cu o relaţie personală cu politicianul proprietar de blog.
Facebook-ul este cu totul altceva, pentru că acolo este totul fals, un cu totul alt tip de comunicare.
Ar mai fi câte ceva de spus, dar ce-i mult poate să dăuneze grav sănătăţii.
Eu suport. Sanatatea e de fier
Despre cum comunicam noi, politicienii… Stiti, nu suntem alta specie, ca atare comunicam cam… tot asa ca si altii. Chiar am tot vizitat site-uri si bloguri si implicarea in on-line si talentul in a mentine viu interesul cititorilor nu tine de profesia omului sau de politica pe care o face. Tine de omul in sine.
. Da, cateodata dezbateti asa puternic intre voi, cititorii, ca n-am curaj sa intervin.
Am descoperit oameni foarte faini la ei pe blog, care nu-mi spuneau nimic cand ii vedeam la televizor, de pilda.
Aveti dreptate cu impresia de “vedeta” care lanseaza subiecte si atat. E frustrant sa nu ti se dea raspunsuri. Insa, repet: in cazul meu totul tine de timp si de subiecte si de cum se misca subiectul insusi
@ Alina Gorghiu
Stimată doamnă,
Când vorbesc despre politicieni nu trebuie neapărat să gândiţi, “sunt politician, deci de referă şi la mine”.
Dumneavoastră, şi alţi câţiva (de exemplu doamna Aura Vasile, colega dumneavoastră, care scrie ceva mai jos, ca să nu fac o listă lungă şi exhaustivă, pentru că mulţi politicieni USL se folosesc destul de bine de blog) comunicaţi eficient cu cei care comentează. Este loc şi de mai bine, dar cu siguranţă că nu sunteţi precum, ştiu eu, hai să zic Crin Antonescu.
De exemplu îmi pare rău că domnul Mihai Voicu a dat bir cu fugiţii…
Eu nu am făcut decât să comentez ceea ce aţi spus mai sus, mai ales în jurul comunicării de conjunctură.
Sunt corecte comment-urile domnului Adrian si domnului Bibliotecar. Cum cita premierul din Eminescu? E usor a scrie versuri. Problema asa se pune, sigur. Ai nevoie sa comunici pentru a sti ce nevoi are cetateanul. Pe de alta parte insa, am sa vin si am sa amintesc faptul ca in online e un adevarat razboi, pe diverse site-uri in loc de argumente sunt puhoaie de cuvinte nepotrivite, triviale. Ori solutia este sa comunicam, intr-adevar, dar sa o facem cu argumente si sa dam o oarecare calitate discutiilor. Analizele detaliate, sigur, pot sa nu fie neaparat potrivite pentru blog. Dar nimic nu ne impiedica sa ascultam parerile, fie bune, fie si daca se aduc critici pentru ca de multe ori sunt justificate si constructive iar asta trebuie sa recunoastem. Cind am lansat pe blog-ul meu sectiunea “TU FACI LEGEA” in care fiecare cetatean e invitat fie sa propuna o initiativa fie sa aduca amendamente la initiativele mele, am primit o intrebare care initial m-a socat si anume: “cum adica? dupa ce va platesc trebuie sa va mai fac si treaba?”. Ulterior am inteles ca respectiva persoana avea cu totul si cu totul alt scop si alta intentie. Trebuie sa plecam de la premisa ca parlamentarul vrea sa comunice cu cetateanul. Nu trebuie sa ii acordam din start 0 puncte. Pentru ca parlamentarul sa stie ce are de facut si in ce ordine de prioritati sa le faca, trebuie sa aiba un feedback. Eu cred ca asta e o conditie sine qua non. Eu personal am descoperit-o de curind si incurajez orice coleg sa o facaE o cale rapida si eficienta. Sunt convinsa ca multi o vor face si la modul serios.
Multumesc frumos pentru completare. Ati pus punctul pe “i”.
Sunt politicieni care chiar asta vor: comunicare si feedback.
Eu m-am sfatuit de multe ori cu cititorii aici, pe blog. Am lansat idei de evenimente, am luat pulsul legat de diverse perioade…
Imi pare rau cand pierd cate un cititor, cum ar fi un domn retras la tara, care isi crestea copilul si cultiva rosii. Era foarte la curent cu tot. Stiu toate astea pentru ca am comunicat cu acel om.
Ma bucur chiar si cand primesc critici. Imi dau idei.
Si asa cum spuneti, nu incurajez limbajul sub-urban.