Cum ne educam copiii?
Nu stiu daca ati citit stirea despre ingrijorarea profesorilor din Anglia, legata de evolutia modului in care parintii isi educa micutii. Pe mine m-a speriat si m-a facut sa ma intreb daca si Romania are aceeasi problema… doar intr-o lume globala, avem acelasi gen de probleme. Nu-mi amintesc despre asemenea concluzii trase de invatatorii sau educatorii din Romania. Poate imi scrieti voi, daca stiti cazuri. Sigur ca este mult de discutat, legat de cat de mult lasam tehnica sa invadeze viata copilului, de cat de multa informatie ii dam acestuia sau despre noua teorie a infantolatriei, care ii face pe parinti sa-si asculte copiii si nu invers. De aceea poate ca n-ar fi rau sa fie adusa in spatiul public mai multa informatie despre cum ne educam mai nou urmasii, la modul cel mai serios. Spun asta pentru ca in ultimul timp am intalnit multi parinti mandri de micutii lor de 2, 3 sau 4 ani, care se joaca jocuri pe calculator. O fi bine, o fi rau? Si asta este numai un singur subiect din atatea posibile.
Loading ...
Nu inca, sau daca avem, o gasim la beizadele. Alina, ce ai citit despe copiii din Anglia, e ca urmare a unui sistem mult prea protectiv, cu solutie pentru orice. Copilul, prin esenta, cauta “scurtatura” si isi manipuleaza parintele. De ce am convingerea ca la noi nu vom intalni prea des asemenea exemple, pentru ca, incet, incet, lumea se intoarce la ce-a fost candva. Vor fi gadgeturi o gramada, insa cu bani. Si cum bani vor fi din ce in ce mai putini …
Unde sunt jocurile de constructie ieftine din magazine, care sa mute atractia copilului din zona vizuala spre cea mentala ? Cu ani in urma, am intalnit intr-un sat sarac din Mehedinti un copil care se straduia sa-si construiasca ceva din trei lemne. Parintii nu aveau bani sa-i cumpere; asa ca, s-a hotarat sa isi faca singur. Asta e solutia, dupa parerea mea.
Ma uit la nepotelul meu si incerc sa-i trezesc pasiunea pentru citit. Nicio sansa ! Da, asta e cu adevarat o mare problema ! Dar care este esenta ei ? Ce am avut noi si ce nu mai au ei ? Ei au televizorul, calculatorul si cartile cu poze. Noi nu le-am avut, si ca sa ajungem la informatie, am ales calea dificila – numita si citit. Sa ma supar, sa il fortez ? … La un moment dat un Gigel, cu statut de demnitar, si patit de firmele de traduceri, a militat pentru titrarea filmelor. Ei da, asta ar pune “capac” si “ultimei redute” impotriva lipsei de citit.
Ca sa faca ceva, copilul trebuie motivat. Nu trebuie sa-i pui totul pe tava, petru ca il inveti putros si handicapat mai tarziu. Creierul se dezvolta normal prin exercitiu. Cum se impaca execitiul cu strategiile de marketing ?
Vorbim de copii, dar oare noi, cei mari, ce suntem ?
) Ia sa mute Facebookul la Universitate. Sa vedeti ce aglomeratie ar fi acolo ! 
Am auzit că aţi scos bloggeri la muncă.
Nu, nu, ei m-au scos pe mine
“Vinovatii” fara vina!
Văd că am un mesaj în moderare… Şi am munci 30 de minute la el…
Eu nu vad alt mesaj de la dvs, nici in moderare, nici altfel.
Adevarul este ca sunt din ce in ce mai multi parinti retardati. Nu ma feresc de acest termen, am o multime de imagini luate in parcuri ce demonstreaza acest lucru. De altfel, nici cine a scris articolul nu cred ca are prea multe prin cap nu?:
“Femeia mai spune că copiii nu mai respectă” scrie “ziaristul” cu pricina. Ati vazut mostre de caligrafie ale studentilor zilelor noastre? Cred ca ar fi un subiect interesant de studiu pentru grafologi …
Pe exact acelasi subiect – si pornind de la acelasi articol – am scris si eu ieri aici – http://loredana.prwave.ro/2012/02/16/o-noua-categorie-pe-blog-si-niste-elemente-care-va-vor-soca/ . Dupa cum se vede si din comentarii problema cea mai importanta care este ridicata este: de ce oare faci copii daca apoi doar ii abandonezi in bratele bonelor sau alte persoane ori la TV/calculator? Bine, s-au ridicat mai multe subiecte in comentarii, le puteti vedea oricum, insa ideea de baza ramane si da, si pe mine m-a ingrijorat situatia. Aparent insa, din cum imi povesteste o persoana pe blog, nu doar acolo se intampla…
Da, asa cum spuneam, e nevoie de mai mult decat de articole de presa.
PS: era in bratele bonelor sau ale altor persoane – am remarcatg acum greseala in ce am scris intitial.
Intr-adevar, cred ca e nevoie de mai mult – si chiar ma intreb daca aceste articole si povesti ale celorlalti ne arata doar spre ce ne indreptam. Eu cred ca nu – dar multi sunt mult mai ingrijorati sau circumspecti decat mine.
“Teacher” nu e întotdeauna profesor, după cum “student” nu e mereu student. La 5 ani, ăla e anul pregătitor, iar tovarășa e un fel de învățătoare. Firește, asta nu schimbă datele problemei.
Intr-adevar, nu schimba…
Dar faptul ca in general scriu fara sa primesc raspuns, mai ales cand ceilalti capata, schimba totul. De acum inainte chiar ca ma voi abtine sa mai intru aici indiferent ce titlu ademenitor voi vedea pe lista bloggerilor liberali. Asta va scuteste de a-mi da un raspuns pentru ca oricum nu as mai avea cum sa-l vad …
Adrian, sa stii ca nu tot ce-ti doresti obtii in viata, fara suparare.
Cunosc sentimentul, se cheama frustrare. Frustrarea e si buna, e si daunatoare, depinde cat echilibru gasesti in tine, cat forta de a o lua de la capat sau a merge mai departe gasesti!
Da, vrand sa ai un dialog cu cineva sau macar sa afli cat e ceasul de la el, acela nici macar nu se uita la tine.
La fel s-ar putrea intampla si atunci cand tu treci pe langa unul care tipa la tine sa-l salvezi de la moarte si-i spui ca trebuie sa ajungi la o intalnire!
Cam asta-i cu dialogul pe ici, pe colo.
Depinde daca ai carisma sau daca impresionezi…. in bine, adica daca perii misto! Apropo, fara misto, fa-te lustragiu, sa vezi ce bine-ti merge!
Eu ma chinui de un an sa ajut copii cu deficienta sa invete alfabetul si lucrul care m-a frapat a fost ca si ei isi doresc si cu metode adecvate varstei si IQ reusesc ,dar nu ei sunt de vina;ci parintii care intr-un an au vent o singura data la inceput sa ma vada si atat….mi se pare trist….nu le ofera nimic…nici macar interes…este oare acelasi lucru cu a le oferi cele mai performante lucruri??sa fie aceeasi inconstienta dar tratata diferit?
In viziunea mea, parintii supra-munciti de cele 8 ore de lucru zilnic (8 ore – a se citi de la 8 la
sau – mai mult- plecati in strainatate la lucru nu acorda suficienta (sau deloc, dupa caz) atentie copiilor si rezultatul e ca acestia cresc preponderent intre TV si computer, ceea ce – ne este clar tuturor – nu-i deloc un avantaj. Rezultatul e, intr-adevar, cel descris. Solutia ar fi cresterea timpului alocat coiilor si/sau un program de afterschool _performant_ ( subliniez, nu unul mediocru). Programul de afterschool ar genera si locuri de munca pentru invatatori si profesori. Dar asta se face cu vointa politica, bani multi alocati si …rezultatele se vor vedea in 12 ani.
In rest, copii mai maricei isi impart distractia intre jocurile interactive pe Internet (dorinta de a controla de la distanta) si skateboard ( dorinta de a controla un mediu instabil si imprevizibil) si asta ne spune aproape totul.
Celor care au ochi de vazut, urechi de auzit si timp de alocat…
Timp…Totul e sa ne trezim la timp, sau, la un moment dat, va fi prea tarziu pentru generatia asta…
Am vrut sa nu comentez aceasta postare, pentru ca o sa fiu inevitabil subiectiv, fiind un parinte care are convingerea ca reusit sa-si educe bine copilul si pe de alta parte, nu cred ca exista o solutie miraculoasa, un sablon, care odata implementat ar rezolva insa problema.
Proverbialii “cei sapte ani de-acasa” sunt din punctul meu de vedere primul si cel mai important pas pentru o reusita in educatie. Mai apoi, la scoala educatia copilului nostru se cizeleaza, se intareste, pentru ca are deja un suport solid pe care informatiile de la dascali adera cu usurinta. Orice vopsea, indiferent de calitatea ei, daca nu e aplicata pe o suprafata amorsata corespunzator, in scurt timp se scorojeste.
Greseli cred sunt facute in aproape toate nivelurile sociale. Gresesc la fel de mult si acei parinti care interzic aproape orice evadare a copilului din programul riguros impus de catre ei. Fara computer, fara tv, doar multe si epuizante sedinte de meditatii, o nota de 9 echivaland cu un dezastru , pentru ca odrasla lor e musai sa ajunga o personalitate si nu una de orice fel. Gresesc la fel de mult ca si acei parinti pentru care telenovela, meciul, horoscopul, etc., sunt mai importante decat orice, mai ales ca iubitul lor copil sta atat de cuminte ore in sir in fata calculatorului impuscand monstrii si pentru care copilaria e ceva virtual, doar virtual.
Am o fiica pentru care mama ei, sotia mea a stat cu ea intregul concediu postanatal, riscandu-si locul de munca, desi aveam optiuni pentru o buna ingrijire a ei. A fost inceputul educatiei ei, pentru ca asa consider, un copil se educa din leagan. Am o fiica la a carei educatie a fost facuta si de catre bunici si de catre rudele apropiate, care prin puterea exemplului personal au avut un aport benefic.
Fiica mea a fost educata de catre FAMILIE si SCOALA si cred ca a primit o educatie, nu desavarsita, dar cu siguranta una sanatoasa.
Ea sta si in fata computerului ( razand la monitor
) dar citeste si carti pe care singura le cumpara din economiile ei. Merge si la club cu fetele dar merge si la teatru. Face tururi prin magazinele de haine dar se implica si in activitati cu scoala http://www.youtube.com/watch?v=j0OUAyeTV2E
Inchei spunand ca cea mai mare greseala pe care o face o familie privind educatia copiilor e ca nu petrec suficient timp alaturi de ei transferandu-si atributiunile unor bone poliglote cu maniere desavarsite, invocand lipsa timpului pentru ca, nu-i asa, jobul o impune!
Mie mi se pare dramatic sa vezi un copil la 4, 5 ani cu ochii in calculator, nesanatos pentru el, nici fizic, nici psihologic. Cei din generatia mea, la acea varsta ascultau povesti la pick-up, asa se dezvolta imaginatia, Desene aminate vedeam la TV alb negru 15 minute pe saptamana…… Parintii care isi pun copiii in fata calculatorului la 4 ani sunt inconstienti, total inconstienti.