Violenta, opinii si sugestii
Iuliana MĂRGĂRIT – psiholog Asociaţia No Abuse:
Cred că în primul rând familia ar trebui să ia măsuri. Educaţia în familie să se facă cu vorba bună dacă se poate. Eu cred că se poate până la urmă, pentru că ce comportament îi arăţi copilului tău, acela îl va folosi şi el în societate, la grădiniţă, la şcoală şi mai departe când va fi adult. Aşadar educaţia trebuie să înceapă în familie şi părinţii să găsească metode cât mai eficiente, cât mai practice si cu exemple, dar nu la modul “vezi cum face copilul respectiv…”, “vezi că el se poartă urât…”, ci în sensul că ce am putea face să fie altfel şi să îi explicam copilului frumos. Părerea mea că şi desenele animate, de exemplu, nu mai sunt cum erau pe vremea noastră. Nu mai sunt atât de educative, dar se pot găsi metode de educare astfel încât să îi transmiţi copilului un comportament pozitiv şi în momentul în care vede că cineva face un gest de violentă, indiferent că este fizică, verbală sau de orice fel, să tragă un semnal de alarmă.
Ionel OPREA – Adjunct al Avocatului Poporului pentru domeniul – proprietate, muncă, protecţie socială, impozite şi taxe
Eu am o obsesie: educaţia. Aţi văzut că de câte ori vorbesc de un comportament într-o societate, ajung la educaţie. Şi atunci nu poate fi o soluţie foarte rapidă, ci trebuie pornit de aici, trebuie pornit de la educaţia copilului de mic, aşa cum spunea doamna Mariana Câmpeanu, de către dumeavoastra, mamele, când ţineţi copilul în braţe. De acolo trebuie să simtă copilul că este educat, că este format sa fie mai bun, că se comunică cu el. Este adevărat că pe parcursul formării lui nu mai e la pieptul mamei, nu mai e în cei 7 ani de acasă. Se duce în societate şi acolo vede violenţe, nedreptăţi, minciună, însă dacă indivizii care compun societatea sunt acei copii educaţi de mici, ei se vor comporta bine şi când vor fi mari. Cred că de aici trebuie pornit şi factorii… eu ştiu … colaborarea dintre mai mulţi factori, cum am spus, familie, deci mamă, tată, scoală, biserica şi autorităţile în ultimă instanţă. Toţi aceşti factori contribuie la eradicarea acestei violenţe.
Ca o măsură imediată, cred că legislaţia poate să împiedice, să pună capăt acestor manifestări violente prin sancţionarea lor. Aţi văzut că am dat ca exemplu acel decret 153 de pe vremea comunismului, care a fost înlocuit cu Legea 61, dar care puncta foarte rapid: era cineva care îşi bătea soţia, copiii, era băgat la puşcărie 3 luni, 6 luni. A doua oară, după ce ieşea de acolo, se mai gandea dacă să mai repete.




Copilul meu avea 1-3 ani, m-a vazut citind, a vrut si el sa se uite in carti, am citit povesti impreuna si azi ii place sa citeasca, m-a vazut scriind si imi cerea creion, m-a vazut la computer si a vrut si el. Alti copii isi vad parintii dansand dand din buric, se vor stradui sa-i intreaca, vad parintii fumand si vor vrea sa fumeze, vad parintii band si vor bea si ei. Parintii sunt un exemplu pentru copiii lor, ce invata in primii ani acasa vor uita cel mai greu, nu degeaba se spune despre un om ca are sau nu are “cei 7 ani de acasa”. Este normal, in aceasta perioada mintea copilului este ca o coala de hartie nescrisa, dupa ce ai scris ceva, oricat te-ai stradui sa stergi apoi, tot raman urme. In acesti ani, cand sunt ignorati pentru ca sunt prea mici, li se formeaza caracterul, observandu-i pe cei mari si practic imitandu-i.