Cauze si solutii
Continuam seria parerilor catorva dintre invitatii la dezbaterea de duminica, despre violenta si despre solutii:
Silviana BARBU – Avocat, Mediator
Pe de-o parte amendamentele care îi sunt aduse Legii 217 sunt benefice. Vorbim despre ordinul de restricţie care oferă posibilitatea organelor statului să intervină la modul concret şi pe de altă parte, cred că trebuie să vorbim, în practică, despre o conlucrare între toate instituţiile responsabile din acest domeniu. Vorbim, pe de o parte de şcoală, biserică, instituţia de protecţie a copilului, vorbim de toate aceste instituţii care doar împreună pot face ceva. Familia este celula de bază a societăţii. Eu cred în continuare în acest concept. Dar atunci când acestă celulă nu funcţionează cum trebuie, statul trebuie să îşi facă datoria şi să poată să intervină cu măsuri practice.
Mirela PAVEL – Preşedinte al Asociaţiei No Abuse
Una dintre măsuri ar fi întărirea sistemului legislativ, crearea unui sistem clar şi coerent, fără a se suprapune cu alte sisteme. Un alt lucru care ar fi foarte, foarte important, ar fi ca Ministerul Educaţiei să se implice foarte mult în aceasta problematică şi prin intermediul inspectoratelor şcolare teritoriale să realizeze programe care au ca target prevenirea violenţei în familie sau consştientizarea acestui fenomen.
Diana STĂNCULEANU – Centrul de Educaţie Emoţională şi Comportamentală pentru Copii, Organizaţia Salvaţi Copiii
Dată fiind importanţa vitală a educaţiei părinţilor pentru prevenţia violenţei asupra copilului, mi se pare fundamental ca anul acesta să fie aprobată Strategia Naţională de Educaţie Parentală care deocamdată este în curs de dezbatere la Ministerul Educaţiei.
Mariana ARNĂUTU – Manager Regiunea Bucureşti World Vision România
Cred că cele mai bune măsuri pentru a eradica violenţa sunt cele de prevenire, şi măsuri de prevenire nu numai la nivelul părinţilor sau al copiilor, ci la nivelul întregii comunităţi E de datoria fiecărei comunităţi să-şi educe membri şi prin astfel de programe de prevenire să se prevină şi să se intervină la timp în astfel de cazuri. Cum să spun, e important să avem şi resurse pentru aceste programe de prevenire şi să fie implicate toate instituţiile şi actorii locali, dar şi de la nivel central, plus ONG-urile care au oferit sprijin necondiţionat în astfel de situaţii.
Florentina PĂDURARU – Psiholog, Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti
Cred că prima măsură şi cea mai importantă pentru a stopa acest fenomen este măsura legislativă, care să oblige agresorul, într-un fel sau altul să pună punct violenţei. Cum se poate face asta? Prin obligativitatea legislativă de a sta departe de victimă, de a face tratament, de a fi evaluat măcar psihologic pentru a se vedea dacă are o problemă şi de a veni la tratament, la terapie.
Nicoleta ALBERT – Reprezentant Asociaţia CONIL
Schimbarea va incepe cu fiecare dintre noi. Daca nu vom mai fi indiferenti la ce se intampla in jurul nostru si vom raporta fiecare caz de violenta, vom obtine mai mult decat in cazul in care ramanem indiferenti.
Nu e normal sa pretindem ca nu ne intereseaza, ca nu e la noi acasa, ca e la televizor, ca nu ne apartine aceasta problema. Toate celelalte masuri propuse in cadrul acestei intalniri mi se par foarte corecte, pentru ca orice comportament negativ indreptat impotriva unei persoane care nu se poate apara trebuie sanctionat.
Mario Ovidiu OPREA – Senator ales în Colegiul Uninominal nr. 4 Dolj
Eu tocmai am participat la o dezbatere foarte importantă, foarte interesantă care a plecat de la cauze, a încercat să plece de la cauze. Este foarte adevărat că sunt cauze multiple şi că fenomenul este complex . Ca atare plec de la ideea că toţi participanţii de la acestă dezbatere trebuie încurajaţi. Am avut de faţă organizaţii non-guvernamentale, am avut de faţă asociaţii. Cred că aceste asociaţii trebuie ajutate să intervină. Ele sunt cele care identifică cel mai uşor cazurile de violenţă în familie, cazurile de abuzuri, cele care le semnalează. Acestea trebuie izolate, trebuie diminuate prin intervenţia statului. În opinia mea, fiind şi parlamentar, cred că se poate face prin modificări ale legislaţiei , modificări care trebuie să reiasă tocmai din aceste solicitări pe care le fac asociaţiile, organizaţiile non-guvernamentale şi ceilalţi participanţi, psihoterapeuţi, oameni cu experienţă, avocaţi cu experienţă în domeniu.Există o variantă de modificare a Legii violenţei în familie care dateaza din anul 2003. Aceste modificări ar satisface mare parte din cerinţele acestei dezbateri. Modificările venite la actuala lege au fost aprobate de Senat. Au ajuns însă în Camera Deputaţilor şi par totuşi să nu aibă prea mare succes. Să sperăm că printr-o insistenţă şi printr-o încercare de a-i determina pe majoritatea parlamentarilor să înţeleagă faptul că fenomenul a luat amploare în Romania, se va modifica legislaţia.




Diversivitatea de puncte de vedere expuse aici de catre specialisti, juristi, sefi de asociatii, psihologi, oameni politici,etc. converg indubitabil la o concluzie simpla si sanatoasa care tine puterile statului. De legislativ, juridic si executiv. E o problema de sistem. Un sistem bolnav, canceros, pe care nici morfina cumparata in ultima clipa de Ungureanu nu o sa rezolve situatia. Nu sunt adeptul unor situatii radicale in orice conditii, acum insa, in Romania se impune asta.
In momentul in care va scriu, tocmai aflu ca un dascal, in Calinesti judetul Teleorman a agresat fizic o eleva de opt ani. Nu tragand-o de cosite(nici asta de acceptat) ci rupandu-i dintii. E inutil sa dezvoltam subiectul acum. Vreau insa stiti ca si noi, oamenii simpli, plebea, suntem sensibili la problemele de substanta si ca revolta generala din tara, din strada, e si a noastra. Si ca in timp ce noi dezbatem problema violentei tinand conferinte ori postand online, ea se propaga periculos in toate mediile( toate)societatii.