La coltul strazii nu este doar o expresie. Am descoperit de curand ca este un blog colectiv. Am gasit chiar un articol care ma privea in mod direct, scris de un bucurestean din colegiul meu. Bine punctate nemultumirile din sector, insa gresit interpretat modul meu de a comunica in colegiu.
De acord ca felicitarile de la PNL sector 5 nu sunt tot timpul inspirate. Asta e, nu toti suntem poeti, insa ne straduim sa uram frumos si corect gramatical. Esential este ca prin scrisori comunic si prin afise in colegiu, pentru ca e cel mai simplu mod si cel mai ieftin. Cum spuneam si la ei pe blog, nu din greseala am largit sfera de comunicare peste limitele colegiului, ci pentru ca la audiente vin foarte multi din sector, din celelalte colegii, care ar vrea sa fie si ei in tema cu activitatea mea, actiunile, campaniile, etc.
Mai mult decat atat, ma straduiesc sa leg o comunicare rezonabila pe blog, profit de aparitiile la TV in acelasi scop, fac audiente saptamanale si actiuni door to door. Pentru ca asa inteleg eu sa fac politica, sa priceapa alegatorul ca exist si sa initiez un dialog cu el. Daca vin alte idei de comunicare, le primesc cu bratele deschise. Chiar am lansat o invitatie pentru miercuri, 21 decembrie, la cabinetul parlamentar, tot in ideea schimbului de pareri, opinii, impresii…
Si, sincer, intre un deputat care te omoara cu materiale despre activitatea lui si cu patetism (n-am inteles de ce rosu) in felicitarile de mos Nicolae… si altul al carui nume nici nu-l stii sau nici pe Google nu-l gasesti, ce alegeti?
Cuvinte cheie: blog, Colegiu, felicitare, google, mos Nicolae, sector