Despre mine
[Nu mi-e greu să vorbesc despre mine pentru că sunt un om extravertit, dar ponderat extravertit! Riscul să pic în exaltări penibile tinde spre zero].
De ce mi-am făcut blog? Nu, nu pentru a-l trata ca pe un jurnal. Mi-am făcut blog pentru că e o formă rapidă şi mai caldă de comunicare cu oameni noi, de fapt cu oamenii, în general. E o formă de a te înfăţişa pe tine aşa cum eşti, ceva mai mult decât îţi permite zilnic lumea asta din ce în ce mai corporată în care România intră, gata să asimileze tot, uneori fără discernământ.
Aici, pe blog, sunt eu în diferitele mele manifestări. Politica e – dacă vreţi – amfitrionul blogului, pentru că ea e cea care îmi fură cel mai mult timp, la mare concurenţă cu profesia de mediator.
Câteva cuvinte despre ce am vrut de la viaţă şi unde am ajuns…?
În facultate mi-am dorit să devin procuror, dar până să dau la Institutul Superior de Magistratură m-am înscris la examenul de intrare în Barou. Am intrat şi am răsuflat uşurată, motiv pentru care m-a apucat lenea să mai dau la magistratură. Cred că a fost prima şi ultima oară în viaţa mea când am partizanat cu lenea, dar şi acum mă felicit pentru acel moment de slăbiciune. Aşa am ajuns avocat stagiar.
Mi-am petrecut primii doi ani printre infractori, cu grefe la Jilava şi Rahova, proxeneţi, secţii de poliţie şi audieri la parchete. Din cărţi era mai atractiv penalul, în realitate, însă, a fost o experienţă care m-a maturizat accelerat.
După 2 ani de plonjoane în cea mai frustă realitate a României am descoperit consultanţa juridică. Mi s-a părut a fi o soluţie inteligentă şi nouă pentru mine. După examenul de definitivat, am pornit pe un alt drum, total necunoscut: mi-am deschis propria societate de avocatură. Am aflat destul de repede că o afacere proprie nu înseamnă să faci orice vrei pentru că tu eşti şeful, ci să munceşti de două ori mai mult decât proprii angajaţi, ca să reuşeşti să rămâi propriul tău şef…
În timp, am continuat să mă perfecţionez teoretic în meseria de bază: mi-am dat licenţa în ştiinţe penale, am făcut cursuri post-universitare, un master şi mă pregătesc acum să scriu o lucrare de doctorat tot în drept penal.
Când a apărut perspectiva medierii în cariera mea de avocat, am simţit că tocmai m-am întâlnit cu peştişorul de aur: generos în ceea ce priveşte participarea la congrese, forumuri şi seminarii internaţionale, vizionar şi revoluţionar pentru sistemul nostru juridic.
Şi cum poate fi cineva îndrăgostit de o profesie liberală, dacă nu un liberal (fireşte că e doar un joc de cuvinte, că doar există artişti, avocaţi etc şi de stânga)!
PNL este însă partidul de care m-am ataşat, încă de când nu mă gândeam că voi putea fi interesată sau că voi face politică. Şi din 2002 tot ataşată am rămas… Botezul liberal l-am primit într-o clădire de pe Dr. Staicovici, din Cotroceni. Şi, din 2002, sunt în PNL sector 5. Aşadar, sunt liberală. Mai puţin prin cuvinte şi mai mult prin acţiunile şi proiectele care mă leagă concret de colegii mei.
Consilier local la sectorul 5 – am scris în dreptul anilor 2004 – 2008, din punct de vedere al activităţii politice. Semnez condica şi ca participant la conducerea filialei. Nu mă rezum la a deţine o funcţie, ci mă implic, mă agit, mă reîncarc cu energie atunci când simt că am pierdut.
Aşa m-am hotărât să candidez pentru un loc în Parlamentul României, convinsă că e nevoie de un schimb de generaţii şi acolo. Mai bine spus: e nevoie de un mix între experienţa unora mai bătrâni şi vivacitatea celor care aparţin generaţiei mele. Cred asta şi acum, din postura de deputat al locuitorilor Colegiului 22, din acelaşi sector 5.
Din Parlament, mi-am propus să reprezint interesele omului obişnuit. Ştiu că, pentru câte a auzit un alegător, asta sună ca dracu. Însă încerc cât pot să mă feresc de clişee şi să propun o politică proaspătă, ca un fresh de portocale servit dimineaţa pe plajă. Iubesc limba română şi mă doare când aud cum este reinventată de mulţi politicieni “de lemn”. Tocmai din acest motiv, nu mi-ar plăcea să devin victima prejudecăţilor de limbaj ale discursurilor politice.
Sper ca ceea ce spun să nu sune că o cratiţă aruncată printre alte oale, din cauza faptului că mulţi politicieni îşi propun la nivel declarativ să fie altfel şi sfârşesc prin a fi mai răi şi mai găunoşi decât cei la care se raportau iniţial. O să cad totuşi pradă unui singur clişeu, mărturisind că nu mi-am închipuit niciodată că viaţa mă va aduce aici. Mă ambiţionez să fac bine această treabă şi îmi propun nu revoluţii, ci doar să schimb puţin câte puţin viaţa oamenilor pe care îi reprezint. Este angajamentul pe care mi l-am luat în faţa lor.
Gata despre profesie şi politică! Mai rămâne ceva din Alina Gorghiu şi după toate acestea. Dar vă las să descoperiţi asta printre rândurile posturilor mele.
Loading ...
[...] Gorghiu are blog. Asa am aflat ca “este o femeie extravertita”, care a muncit mult pentru locale, dar nu a reusit sa scape sectorul de [...]