Atentie!
Bloggeri, aveti grija ce scrieti impotriva puterii, ca uite ce se poate intampla:
Articolele etichetate cu «blog»
M-am cam plictisit
De blog vorbesc. Serios, stiu ca de 3 ani incoace de cand am blog, am auzit multi posesori de bloguri trecand prin faza asta. Care e solutia? Nu mai scriu o perioada, renunt, sciu in continuare pe principiul ca scriind imi revine pofta de scris? 
De comentat nu va plictisiti?
P.S.: Va multumesc pentru idei, critici, pareri. Incerc sa tin cont si sa iau de la fiecare cate ceva.
De blogroll, clar
Nou in blogosfera: Eugen Nicolaescu si-a lansat oficial blogul. Il avea de cateva luni, dar in teste. Acum exista in mod oficial. La multe vizite!
Multumesc, Bogdan
Un cadou frumos de 8 martie. Imi place cum facem noi schimb de ganduri si vorbe frumoase:
Nou in blogroll
nenea.ro, un blog simpatic, prietenos, cu interviuri fresh, care merita citit. Imi place stitul degajat si apropiat in care stabileste posesorul relatiile cu intervievatii, dar si cu cititorii blogului. Ma bucur ca l-am descoperit.
Potrivire de… sondaj
Ultimul sondaj IRES spune, ceea ce spuneti si voi aici, pe blog, ca un nou premier nu inseamna neaparat incredere mai mare in guvern.
Pe langa acest lucru, citesc in sondaj ca multi romani vor un alt om la Palatul Victoria. Si nu cred ca au fost intrebati doar simpatizanti PNL . Pe de alta parte, premierul spune ca merge mai departe… pana la noi ordine, adaug eu si stiti si voi ca am dreptate.
Blogul meu este si blogul tau
Pe modelul “mi casa es su casa” , va invit sa scrieti pe blogul meu. Nu este o noutate, am mai primit guest-posturi, insa de data aceasta vreau sa deschid o rubrica permanenta, cu povestile voastre, parerile voastre despre viata si lume, politica si proiecte si tot ce va mai trece prin cap, exprimat decent si in limitele cunoscutului deja, bun simt.
Daca doritorii sunt vecinii mei, din sectorul 5, ii rog chiar sa-si rupa cateva minute din timpul lor si sa trimita si cateva vorbe despre autor, poate si fotografii.
Multumesc si astept articolele voastre pe alinagorghiu@yahoo.com sau deputat@alinagorghiu.ro, impreuna cu datele voastre!
In loc de bilant blogeristic :-)
Aveti mai jos raspunsurile la cele mai dese intrebari de peste an:
1. De ce nu face opozitia mai mult?
Cred ca intr-adevar se putea depune mai multa imaginatie si se puteau folosi mai multe mijloace pentru a combate politica puterii. Dar nu pot sa nu amintesc, in acelasi timp, ordonantele neconstitutionale oprite de noi, taierea pensiilor sau maltratarea definitiva a concediului de crestere a copilului.
2. Esti maritata?
Nu sunt maritata, dar asta nu inseamna ca resping institutia casatoriei.
3. De unde ai energia si puterea sa faci atatea?
Din rezultatele bune pe care le obtin, uneori. Asta imi da convingerea ca daca depun si mai mult efort, imi vor reusi mai multe.
4. De ce nu raspunzi la toate intrebarile cu tema juridica de pe blog?
Pentru ca nu am timp, pentru ca unele necesita documentare in plus, pentru ca nu pot da consultanta on-line (fapt pentru care cer deseori sa mi se scrie pe e-mail).
5. De ce faci parte din politica asta urata, unde nu prea te potrivesti?
Va dati seama ce ar fi daca numai oamenii pusi pe rele ar face politica?
6. Pe cand organizezi o noua intalnire cu blogerii?
Hmmm… chiar se cere una. Sper ca in curand.
7. De ce tot dai in Basescu? Crin al vostru e la fel de dictator in partid.
Ei, sa presupunem ca este asa. Diferenta sta in faptul ca din partid poti sa pleci usor, daca te enervezi, din tara pleci un pic mai greu… (asta ca sa raspund pe masura intrebarii)
8. Te vezi ministru al justitiei?
Ma vad in politica. Ma vad in PNL si, in cazul in care acesta, fiind la guvernare, imi deleaga sarcina asta, ma voi gandi foarte serios la propunere. Pana atunci, e ca si cum v-as intreba daca va vedeti scriitori (ca tot scrieti pe blog )
9. De ce mi-ai sters comentariul?
Pentru ca ai vorbit (scris) urat, pentru ca ai jignit pe cineva, ai calomniat sau folosit cuvinte pe care i le interzici copilului. De aia.
10. Nu vrei sa schimbi fotografia aia cu microfonul?
Nu (raspuns final )
Inchei cu o urare, fireste:]
Sa aveti un nou an mult mai bun, cu multumiri, bucurii si implinirea celor mai importante dorinte! La multi ani!
E si asta o varianta
Daca Parlamentul “nu te lasa” sa spui in justitie ca esti nevinovat, poti oricand sa-ti faci un blog. Asta pare sa fie reteta. Orice a manat-o in lupta, iata ca fostul ministru al Tineretului si-a facut blog.
De la invitati
Invitatia de a scrie alti blogeri, pe pagina rezervata de obicei articolelor mele, a prins. Iata ca doritorii nu au intarziat. Ii multumesc astazi pentru postarea “Cetăţeanul şi Statul, exerciţiu de atitudine” lui Alin Boicu http://www.boicualin.blogspot.com/
Statul român este pe cale să ne distrugă viitorul. Este bolnav şi îl lăsăm să-şi trateze singur bolile, deşi vedem că-n ultimii doi ani nu a făcut decât să zgârie dureros efectele fără să opereze la nivelul cauzelor…
Îmi pasă. Îi respect pe cei 20 de milioane de oameni cu care împărtăşesc aceeaşi relaţie cetăţean-stat. Statul “în sine” nu merită respect, nici lipsă de respect – e un mod greşit de a pune problema, ca o buburuză pe robinetul de apă caldă… Aşa cum buburuza este un tigru în lumea ei, lumea insectelor, tot aşa cetăţeanul trebuie să fie nemilos în arborele ideilor despre stat. Statul nu are naturaleţea cetăţeanului. Statul este o construcţie greoaie, necesară şi artificială, care funcţionează sau nu. CETĂŢENII REPARĂ STATUL, NU STATUL REPARĂ CETĂŢENII, pentru că cetăţenii sunt cei vii… Statul nu repară nici măcar statul, după cum robinetul nu inventează apa caldă…
Fiind nevoie de reparaţii – cei pe care i-am ales, meşterii, deputaţii, instalatorii care se pricep să găsească defecţiunile în cea mai complicată, masivă şi periculoasă instalaţie a noastră trebuie să-şi facă datoria. Printre altele trebuie SĂ-MI SPUNĂ DIN TIMP care sunt adevăratele probleme şi soluţiile alternative. Am nevoie de un an sau doi numai ca să înţeleg care va fi viitorul meu dacă schimbăm instalaţia, care va fi viitorul copiilor, nepoţilor…
Pe termen mai scurt – fochiştii, instalatorii privilegiaţi de la robinete care au câştigat vremelnic contractul de operare a instalaţiei trebuie să-şi recitească contractul. Au ameţit de la gazele emanate din instalaţie, se închipuie sacerdoţi ai vreunei secte laice, deţinători de adevăruri revelate care-mi explică MIE ce este cu adevărat apa caldă?… Chiar dacă ar fi fost aleşi de o majoritate absolută din cei 20 de milioane de oameni (ceea ce nu s-a întâmplat) trebuie să-şi recitească urgent contractul. Să-l respecte. Sau… să plece ei, de bunăvoie, repejor!
Notă: Domnu’ fochist, nu ai voie să schimbi de pe o zi pe alta regulile pe care mă bazez eu când aduc pe lume un copil. Nu e război şi nici nu a căzut comeata din cer. Data viitoare dau cu tine de pământ! Respecţi regulile existente când a rămas nevastă-mea gravidă. Dacă e să schimbi ceva – MĂ ANUNŢI CU CEL PUŢIN NOUĂ LUNI ŞI JUMĂTATE ÎNAINTE SĂ MODIFICI CEA MAI MĂRUNTĂ REGULĂ. Să nu ai obrăznicia să-mi spui că “nu scrie în contract” – uită-te într-o oglindă!
Guest post
Autoarea randurilor de mai jos, Anca Radu, este o maestra a cuvintelor. Aflati mai multe aici
Şi la nivel individual tot ca la nivel naţional. Sau invers?
Vorbesc despre gestionarea bugetului. Şi m-am decis să mă leg de treaba asta pentru că aşa cum liderii politici sunt emanaţia maselor votante, tot la fel şi acţiunile lor sunt aplicarea la nivel macro a unor practici din viaţa privată.
Îmi vine să-ncep cu “E criză.”, ştiţi, cum erau compunerile alea cu “E iarnă.” ) Problema e că mai nimeni nu se comportă ca pe vreme de criză. Dacă te plimbi prin supermarket-uri, ai senzaţia că toată ţara e în plină sesiune de bulimie generală, aşa ceva numai în comediile proaste mai vezi! Oameni prost îmbrăcaţi şi obezi cu coşurile pline de mâncare nesănătoasă clădită-n mormane interminabile. În piaţă, oamenii de la ţară îşi vând produsele pe nimic, pentru că nu cumpără nimeni. Aşa ne stabilim noi priorităţile, mâncând mai mult decât avem nevoie şi mai nepotrivit decât ne-o cere sănătatea atât de greu de întreţinut într-o ţară cu un sistem medical făcut ferfeniţă? Cred că suntem singura ţară din Europa (şi nu numai) în care produsele organice sunt mai ieftine decât toate junk-urile exterminatoare de sănătate, pentru simplul motiv că noi importăm junk-urile alea de la alţii. Suntem şi dintre cei mai săraci. Şi concluzia? Păi concluzia e că în conformitate cu aceste două premise,… cumpărăm predominant junk-uri nesănătoase! În prostie, că aşa se cuvine!
Alt aspect: criză fiind, lumea cică n-are bani. Perfect de acord. Şi ce face lumea? Vine să-ţi ceară bani împrumut (pe termen nelimitat), trăgând din ţigară! Păi fraţilor, măcar învăţaţi să cerşiţi, dacă tot vă apucaţi! La mine, care sunt nefumătoare, spre exemplu, nu poţi să te-nfiintezi fumegând din buruienile uscate rulate-n hârtie şi duhnind a spirtoase şi să-mi ceri să te-mprumut cu o sumă substanţială, egală cu sau mai mică decât consumul tău lunar de droguri! E şi neconvingător, şi de domeniul nesimţirii, şi, de ce să n-o spun, o dovadă revitalizantă a teoriei cum că sărăcia din prostie se trage.
Nu vă seamăna genul ăsta de prioritizare şi gestionare a banului, inclusiv împrumutat, cu ceea ce vedeti la actualul guvern? Că mie tare mai îmi seamănă… Nu generalizez, că nu-mi stă în fire, dar nici nu pot să nu observ predominanţele care, până la urmă, dau caracterizarea de ansamblu.
Aş fi vrut să scriu un post mai aproape de spiritul sărbătorilor, dar ce diferenţă era dacă discutam despre porcul cu măru-n gură şi despre toxiinfecţiile alimentare? – pentru că în mod evident ăsta e peisajul sărbătoresc la români: abuzul alimentar şi alcoolul în exces.
Blogul este un jurnal personal
Am citit parerea domnului Cristoiu despre bloguri. Nu o impartasesc. Adica eu daca povestesc pe blogul personal despre faptul ca vreau sa-mi cumpar un caine, nu fac altceva decat sa ma inscriu in definitia blogului: tin un jurnal public. Nu vad de ce ar fi asta o problema. Blogul nu este o agentie de stiri proaspete, pe care nu le auzi/citesti/vezi in alta parte, ci o platforma de comunicare personala si neremunerata.
In alta ordine de idei, vad ca blogul, mailul si contul Fb aflate sub semnatura lui Ciutacu au continut totusi informatii interesante, din moment ce hackerii s-au chinuit sa le sparga. Nu au fost bine protejate sau au fost hackerii prea buni? Stiu, unii vor spune ca e floare la ureche, din moment ce se sparg conturile agentiilor de stat din SUA sau de oriunde. Se poate. Dar cazul lui Ciutacu este un soi de premiera la noi, nu? Sau ma insel?
Loading ...
