Ce nu se poate. Si ce se poate
Vreti sa fiu sincera? Eu nu cred ca putem acum sa marim punctul de pensie cu 100 de lei si sa reducem contributiile pentru asigurari sociale (pensii, somaj, accidente de munca) cu 10%. Nu e vorba ca nu ar trebui. Ba ar trebui; pensiile abia ajunsesera la un nivel mai aproape de decenta, si doi ani de inghetare a cresterilor le-ar duce inapoi la nivelul dinainte de 2005. Iar contributiile sociale sunt in continuare prea mari, ajungand aproape de o treime din costurile muncii.
Dar nu e de unde. 15 miliarde de lei e enorm, chiar nu ai de unde sa tai, iar cresterea deficitului bugetar ar insemna pierderea banilor de la FMI, adica tocmai a banilor din care se vor plati salariile bugetarilor si pensiile in urmatoarele luni de criza. Cerc vicios curat…
De aceea cred ca, in cele din urma, va trebui sa gasim o solutie rezonabila. Ceva trebuie facut, de ceva ceva s-ar gasi si resurse. Daca e sa aleg unde sa mai intindem coarda bugetara putin, eu as prefera sa incurajam relansarea economica si crearea de locuri de munca. Astfel, ar creste si incasarile, din taxe si impozite mai mari si colectate de la mai multi contribuabili. Pe romaneste, ceea ce ar fi si bun si ar fi si realizabil ar fi o reducere de macar 2% a contributiilor sociale. Ar fi loc in buget sa taiem alte cheltuieli, si ar da o gura de aer proaspat intreprinzatorilor, ajutandu-i sa isi echilibreze companiile si, sa speram, sa mai angajeze oameni.
Ce ziceti, indraznesc prea mult sau prea putin?
Loading ...
