La coltul strazii nu este doar o expresie. Am descoperit de curand ca este un blog colectiv. Am gasit chiar un articol care ma privea in mod direct, scris de un bucurestean din colegiul meu. Bine punctate nemultumirile din sector, insa gresit interpretat modul meu de a comunica in colegiu.

De acord ca felicitarile de la PNL sector 5 nu sunt tot timpul inspirate. Asta e, nu toti suntem poeti, insa ne straduim sa uram frumos si corect gramatical. Esential este ca prin scrisori comunic si prin afise in colegiu, pentru ca e cel mai simplu mod si cel mai ieftin. Cum spuneam si la ei pe blog, nu din greseala am largit sfera de comunicare peste limitele colegiului, ci pentru ca la audiente vin foarte multi din sector, din celelalte colegii, care ar vrea sa fie si ei in tema cu activitatea mea, actiunile, campaniile, etc.

Mai mult decat atat, ma straduiesc sa leg o comunicare rezonabila pe blog, profit de aparitiile la TV in acelasi scop, fac audiente saptamanale si actiuni  door to door. Pentru ca asa inteleg eu sa fac politica, sa priceapa alegatorul ca exist si sa initiez un dialog cu el. Daca vin alte idei de comunicare, le primesc cu bratele deschise. Chiar am lansat o invitatie pentru miercuri, 21 decembrie, la cabinetul parlamentar, tot in ideea schimbului de pareri, opinii, impresii…

Si, sincer, intre un deputat care te omoara cu materiale despre activitatea lui si cu patetism (n-am inteles de ce rosu) in felicitarile de mos Nicolae… si altul al carui nume nici nu-l stii sau nici pe Google nu-l gasesti, ce alegeti?

Aceasta este intersectia la care facea referire doamna de la mine din colegiu, atunci cand m-a rugat sa intervin: nesemaforizata, fara niciun fel de protectie pentru trecatori si cu tramvaie care circula in viteza. Am inceput cu o adresa catre Brigada de Politie Rutiera, Bucuresti:

A trecut ceva timp de cand nu v-am mai povestit despre audientele de la cabinetul parlamentar, despre ce imi mai spune lumea si ce pot face eu pentru cei care mi se adreseaza.

Astazi trebuie neaparat sa va povestesc despre cazul unei doamne din Bucuresti, care avea o problema privind punerea in posesie a unui teren in suprafata de 0.54 ha, in Comuna Curtesti – Jud. Botosani. Ca sa vin in sprijinul ei, am inaintat o adresa, in data de 19.11.2010, catre Comisia Locala de Fond Funciar din Comuna Curtesti, Judetul Botosani, iar in data de 15.12.2010, am primit un raspuns favorabil din partea primarului Dumitru Vitel. Reactia acestuia m-a bucurat, pentru ca nu ti se intampla des sa ai parte de operativitate in cazuri de punere in posesie sau chiar de apelat la institutii, in general. Da, stiu, am ajuns sa ne bucuram de normalitate…

Ma bucur sa vad ca lumea are incredere si ia programul de audiente in serios si sunt foarte multumita cand reusesc sa rezolv ceea ce mi se da ca sarcina de catre cei din colegiu.

Ca sa revin la problemele generale, anul asta se intampla ceva nou: bucurestenii mei se preocupa de viitor. Mai exact, stau cu sufletul la gura in legatura cu zapada care va inunda sectorul (5, pentru cei care nu stiu) si pe care se tem ca primaria iar o va uita pe strazi.

Vorbesc despre Mariana Campeanu, care maine trece prin emotiile votului pentru colegiul Hateg de deputat. In ciuda povestilor cu porcii vii, am certitudinea ca totul va fi ok, chiar merita cu varf si indesat mandatul alegatorilor.

UPDATE: Mariana Campeanu este noul deputat al judetului Hunedoara, cu peste 1100 de voturi in fata contacandidatilor sai.

Mi se intampla sa fiu luata prin surprindere de reactia oamenilor din colegiu. De data asta un domn pasionat de poezie, medic pensionar, asa cum imi scrie, mi-a trimis versuri. De ce? Ca raspuns la ceea ce l-am intrebat: ce va nemultumeste. Sa vedem… adica sa citim:

…..

Am căutat locuri la vagon de dormit

Dar a fost în zadar, nu am găsit,

Toate erau date medicilor care plecau,

Cei mai buni,

Fără să aibă habar de ce va urma,

Hotărâţi să oprească oriunde vor fi oportuni.

………..

(ce-mi place asta ) Caut voluntari! Oameni implicati, daruiti, cu chef de activitate, cu imaginatie si pofta de petrecut timpul alaturi de noi, cu idei si dorinta de a le impartasi, cu…
A, scuze… vreti sa stiti si pentru ce anume. Ei bine, pentru munca in colegiu. Vreau sa am o echipa puternica si pusa pe actiune pentru tot ce inseamna activitate in colegiu: de la discutiile cu oamenii, la impartit de pliante, de la dat telefoane la rezolvat chestiuni organizatorice, de la pregatit evenimente la gandit campanii. Deja simt energia si agitatia unei campanii electorale!
Sa nu mai lungim vorba. Cineva interesat?