Guest post

Autoarea randurilor de mai jos, Anca Radu, este o maestra a cuvintelor. Aflati mai multe aici

Şi la nivel individual tot ca la nivel naţional.  Sau invers?

Vorbesc despre gestionarea bugetului. Şi m-am decis să mă leg de treaba asta pentru că aşa cum liderii politici sunt emanaţia maselor votante, tot la fel şi acţiunile lor sunt aplicarea la nivel macro a unor practici din viaţa privată.

Îmi vine să-ncep cu “E criză.”, ştiţi, cum erau compunerile alea cu “E iarnă.” ) Problema e că mai nimeni nu se comportă ca pe vreme de criză. Dacă te plimbi prin supermarket-uri, ai senzaţia că toată ţara e în plină sesiune de bulimie generală, aşa ceva numai în comediile proaste mai vezi! Oameni prost îmbrăcaţi şi obezi cu coşurile pline de mâncare nesănătoasă clădită-n mormane interminabile. În piaţă, oamenii de la ţară îşi vând produsele pe nimic, pentru că nu cumpără nimeni. Aşa ne stabilim noi priorităţile, mâncând mai mult decât avem nevoie şi mai nepotrivit decât ne-o cere sănătatea atât de greu de întreţinut într-o ţară cu un sistem medical făcut ferfeniţă? Cred că suntem singura ţară din Europa (şi nu numai) în care produsele organice sunt mai ieftine decât toate junk-urile exterminatoare de sănătate, pentru simplul motiv că noi importăm junk-urile alea de la alţii. Suntem şi dintre cei mai săraci. Şi concluzia? Păi concluzia e că în conformitate cu aceste două premise,… cumpărăm predominant junk-uri nesănătoase! În prostie, că aşa se cuvine!

Alt aspect: criză fiind, lumea cică n-are bani. Perfect de acord. Şi ce face lumea? Vine să-ţi ceară bani împrumut (pe termen nelimitat), trăgând din ţigară! Păi fraţilor, măcar învăţaţi să cerşiţi, dacă tot vă apucaţi! La mine, care sunt nefumătoare, spre exemplu, nu poţi să te-nfiintezi fumegând din buruienile uscate rulate-n hârtie şi duhnind a spirtoase şi să-mi ceri să te-mprumut cu o sumă substanţială, egală cu sau mai mică decât consumul tău lunar de droguri! E şi neconvingător, şi de domeniul nesimţirii, şi, de ce să n-o spun, o dovadă revitalizantă a teoriei cum că sărăcia din prostie se trage.

Nu vă seamăna genul ăsta de prioritizare şi gestionare a banului, inclusiv împrumutat, cu ceea ce vedeti la actualul guvern? Că mie tare mai îmi seamănă… Nu generalizez, că nu-mi stă în fire, dar nici nu pot să nu observ predominanţele care, până la urmă, dau caracterizarea de ansamblu.

Aş fi vrut să scriu un post mai aproape de spiritul sărbătorilor, dar ce diferenţă era dacă discutam despre porcul cu măru-n gură şi despre toxiinfecţiile alimentare? – pentru că în mod evident ăsta e peisajul sărbătoresc la români: abuzul alimentar şi alcoolul în exces.

Cuvinte cheie: Anca Radu, blog, buget, criza, prioritati