N-as fi zis …
ca Emil Boc agreeaza ideea unui presedinte de tara femeie… cu atat mai putin in Romania.
Voi ati fi crezut asa ceva?
ca Emil Boc agreeaza ideea unui presedinte de tara femeie… cu atat mai putin in Romania.
Voi ati fi crezut asa ceva?
Ca tot am discutat despre femei, politica, scoala femeilor si alte evenimente care au avut ca tema rolul nostru in politica, iata ca se poate ca o femeie politician roman sa aiba parte de recunoasterea europeana.
Ziarul Adevarul: O româncă din cadrul Parlamentului European (PE) a primit titlul de “cel mai puternic deputat din PE”. Potrivit unui studiu al organizaţiei independente “VoteWatch”, eurodeputata Adina Vălean a fost considerată de 90% din respondenţii cercetării “cel mai puternic deputat din Parlamentul European”.
Titlul nu prea are legatura cu ce vreau sa va spun, dar www.fiifemeie.ro este site-ul pe care l-am descoperit recent, raspunzand catorva intrebari. Pe langa recomandarea de a-l vizita cand vreti sa va relexati sau sa gasiti subiecte care ne plac noua, femeilor, va marturisesc ca sunt onorata si va multumesc tuturor pentru voturile ce m-au ajutat sa primesc aceasta diploma:

Ca sa vedeti lista completa de laureauti ai galei Blog de blog vizitati blogul organizatoarei, Lucia Verona. Lucia, multumesc!
Domnul Paleologu a grait. Nu, din pacate nu Conu Alecu, el nu ne mai graieste de ceva vreme, si lipsa i se simte. Toader Paleologu, fost diplomat, fost ministru, a aflat cum e cu femeile in politica. Ele nu au loc acolo din cauza badaraniei barbatilor. Badaranie care se manifesta prin pomenirea frecventa a unui anume organ.
Perfect coerent, fostul continua informandu-ne ca domnia sa detine organul respectiv, lucru in principiu normal cata vreme nu simti nevoia sa-l pomenesti… Iar apoi rezolva si chestiunea badaraniei, constatand ca “o parte din femeile din politica incep sa creada ca au si ele organul respectiv”. Pai, domnule Toader Paleologu, cu ce sa incep? Mai bine nu incep…
Ma stiti, nu am inclinatii feministe. Constat, din cand in cand, realitati sociale si le spun. Mai rar, reusesc sa ma enerveze atitudini de superioritate de-a dreptul nejustificata, ca acum. Sau vroia sa dea o mana de ajutor femeii si nu am inteles eu?
Vorbeam ieri despre femeia care a inceput timid sa cucereasca teren, iar acum se afirma dreapta si ferma, pregatita profesional si psihic pentru provocarile pe care le presupune un job care i se refuza pana acum cativa ani. Am lansat cateva idei, am amintit cateva exemple de pe la altii… dar ramasese ceva nespus: femeile din Romania unde sunt?
Mai sensibil decat in alte tari, acest subiect a inceput sa fie chiar o stire, in momentul in care unele articole de presa au prezentat cazul tarilor arabe, care iata dau voie femeilor sa se manifeste (incredibil, nu?) sau cazul Chinei, unde femeia a inceput sa castige teren la modul foarte serios. Suna cat se poate de ciudat sa fim intrecuti de aceste tari, pentru ca acolo vorbim de ideologii, de credinte stravechi, de locul femeii bine definit in societate. La noi, insa, frustrarea si de ce sa n-o spun, grosolania, fac din femeie un candidat nepotrivit la un post “de barbat”. Le place unora sa clasifice lucrurile: asta se potriveste unui barbat, asta unei femei. Da’ de ce? E vreo lege? Daca femeia poate si ii place sa fie mecanic auto, de ce sa nu-mi duc masina s-o repare ea? Daca femeia e un pilot bun de curse, de ce sa n-o creditez cu increderea mea?!? Doar asa, pentru ca nu se face sau nu e “normal”? Cred ca de prea multa normalitate suntem tot timpul in coada clasamentelor, dragii mei. Si nu, nu sunteti pe blogul Meduzei, sunteti tot la mine pe blog. J
Ma uit pe holurile Parlamentului. Vad multe femei, dar sunt fie de la presa, fie de la intretinere si protocol sau alte chestiuni administrative… liftiere, de exemplu… Si ce mai vad? O mare de costume. Da, ei, barbatii, sunt multi, sunt mai potriviti pentru a fi parlamentari. Nu stiu de ce, dar asa au gandit multi cand au votat. E drept ca unele candidate si-au facut o campanie … ciudata (“incearca si cu o femeie” era un slogan, parca, daca retin corect). Si totusi, ideile preconcepute ne sufoca, ne retrimit inapoi in istorie. Pentru ca nu suntem in stare sa pricepem evolutia fireasca a lucrurilor in lume.
Găsesc foarte interesantă scara de valori a preşedintelui Băsescu. Care militează pentru şansele femeilor în politică, dar selectiv..ashea…În mod cert, unele femei sunt mai femei decât altele în viziunea domnului preşedinte. Mă gândesc serios că declaraţia recentă a preşedintelui referitoare la „ce i-a dorit sufleţelul” colegei mele, Adriana Săftoiu, este un autodenunţ în toată regula. Dar care îl încriminează doar pe domnul preşedinte şi gândirea sa ascunsă. Pentru că sunt convinsă că multe din numirile la care s-a gandit, chiar şi fără să i le ceară cineva, le-a luat cu titlu personal, în mintea sa, în gandul său ca pe un hatâr, eventual ca pe un motiv de ulterior şantaj.
Pornirile „pârâcioase” ale lui Traian Băsescu i-au jucat aici o festă însă. Înţeleg astfel că este un om sensibil şi receptiv la „sufleţelele” doamnelor, şi numeşte şefi de servicii secrete şi ministrese în funcţie de dorinţele acestora. Asta poate fi valabil pentru „sufleţelele” doamnelor Udrea şi Ridzi, dar în cazul soţilor Săftoiu, preşedintele Băsescu se înşală, în opinia mea, grav.
Adriana a fost consilierul său ani întregi şi l-a susţinut în cele mai grele perioade – atacul susţinut pe dosarul Flota din partea PSD, mandatul de la Primăria Capitalei, criza ostaticilor şi campaniile electorale. A dovedit aşadar că e un profesionist. N-a luat-o de pe centură sau de la Golden Blitz. Aşa cum spun mulţi jurnalişti, a fost loială preşedintelui în tot acest timp, iar după plecarea de la Cotroceni a avut o atitudine extrem de decentă, deşi toată lumea se aştepta să facă dezvăluiri picante despre colaborarea cu Traian Băsescu. Adriana s-a limitat la a critica acele atitudini publice ale preşedintelui pe care probabil altă dată reuşea să le tempereze la şeful statului. În privinţa lui Claudiu, vă pot spune că este un partener de discuţie serios, foarte inteligent, care nu ar fi avut nevoie de recomandarea sau suportul Adrianei pentru a accede într-o funcţie sau alta. Bref, sunt convinsă că bun-simţul şi prudenţa Adrianei ar fi împiedicat-o să se „căciulească” pentru o funcţie care a vulnerabilizat-o mai degrabă.
Nu ştiu ce îl animă pe Traian Băsescu, dar nu cred că atacul foştilor şi actualilor consilieri îl va ajuta să mai ia un mandat la Cotroceni şi să iasă din această autoizolare politică.