Suntem alaturi de voi
Articolele etichetate cu «libertate»
De ce as iesi in strada
Mi-a dat Anca Bundaru leapsa, nu mi-a fost usor 
. Intrebarea pare de gluma, dar nu-i, si m-a pus pe ganduri toata ziua.
In principiu, in meseria mea de azi nu prea iesi in strada, decat daca lucrurile se ingoasa rau de tot… Caci, cum spunea clasicul, rolul Parlamentului e tocmai de a prelua conflictele spontane din societate si a le transforma in dezbatere organizata in Aula. Dar, exista si un dar . Cum imi spun desori colegii, eu sunt mai oengista. Nu sunt prea convinsa cum le suna asta lor cand o spun, dar mie imi suna bine cand o aud. Imi suna a ceva mai multa implicare, a ceva mai multa participare. Si evident a asumare a cauzelor pierdute, dar frumoase . Poate din acest motiv, am si o inclinatie peste media plenului de a iesi in strada cand am ceva de spus acolo. Mai ales cand e vorba de o nedreptate - la nedreptate sunt alergica. Si as mai iesi atunci cand e o cauza a unora pe care ii simt dezinteresati, care trag pentru cei din jur inainte sa traga pentru ei. Oare de ce mi se pare ca mai ales tinerii fac asa?
Si mi-ar placea sa ies in strada pentru un protest mai putin clasic. Tare as fi iesit sa aplaud pamfletul lui Florin Chilian la adresa doamnei Ridzi. Care a vrut sa il faca solidar cu ea, si i-a facut plingere penala pentru cantarea din piata, sa aiba amandoi dosar penal…
Si mi-ar placea sa nu trebuiasca niciodata sa ies in strada pentru a apara libertatile noastre. Sa ies pentru ale altora, cum am iesit anul trecut dupa alegerile furate de comunisti in Moldova si sa ma pot bucura ca la noi libertatea e la locul ei si nu se gandeste nimeni sa ii puna gard.
Dar e ceva la care nu sunt de acord cu tine. Mie imi place la mici si bere .Mai corect spus, imi place atmosfera relaxata de la asemenea reuniuni
16 decembrie
Va vine sa credeti ca au trecut 20 de ani? Parca ieri sopteam ca la Timisoara se intampla ceva. Sopteam pentru ca nu aveam curajul si increderea sa strigam, sa ne anuntam rudele si prieteni, sa intrebam vecinii care se uitau la noi banuitori si speriati.
Imi amintesc ca unii plangeau. Nu stiau ce inseamna viata fara Ceausescu. Ce va fi? O sa ne trimitem copiii pe strazi, sa infrunte armata? Cine ne elibereaza, totusi, de comunism? Tinerii romani? Este posibil.
Asta era atmosfera atunci: intrebari fara raspunsuri, panica si un gol imens de informatii, umplut incet, incet cu ce mai auzea fiecare. Revolutia a fost intai un zvon, apoi s-a transformat intr-o certitudine care a ingrozit multimile, pentru ca toti se asteptau sa traga cineva in noi, represaliile urmand sa fie dure cu adevarat.
Cuvantul libertate urla in piepturile noastre. Democratie avea sa fie apoi pe buzele tuturor. Nu stiam ce inseamna, dar suna atat de promitator. Stiam si speram sa avem o viata normala in afara epocii Ceausescu, sa nu mai stim ce este aceea “coada la paine, lapte, ulei si carne”, sa nu ne mai fie frica sa respiram contra regimului.
Astazi, cineva in plenul Senatului a spus asa: “16 decembrie 2009. Sunt scarbit”. Asta simtim cu totii din cand in cand, iar azi chiar trebuie sa ne ingaduim cateva minute de introspectie si amintire. Sa ne intrebam daca am obtinut ceea ce ne-am dorit in febra revolutiei, daca asta este ceea ce asteptam. Si, cel mai important: daca in felul acesta vedeam Romania peste 20 de ani?
Loading ...
