prea mult razboi

De doua zile urmaresc comentariile despre turul I si parerile despre turul II si va marturisesc ca nu ma simt deloc confortabil. Suntem o clasa politica divizata, macinata de conflicte si separata de falii. Asa ca neintelegerile si incompatibilitatile dintre noi nu ma mai mira, le vad cel mult ca o greutate in plus intr-un proiect constructiv.

Cu mult mai mult ma intristeaza si ma sperie insa pozitiile extrem de transante ale celor ce ne aleg. Pe strada in zilele de campanie sau in ziua turului I, la televiziuni, in blogosfera, parerile s-au radicalizat. Cuvinte precum “tradator”, “tiran”, “mafiot”, “noi sau ei” abunda. Refuzul de a accepta parerea celuilalt, de a dialoga, de a construi si accepta o solutie de compromis s-a raspandit.

Parca e o boala pe care cetatenii au luat-o de la liderii politici, de la abonatii la talk-show-uri si de la acei analisti care scriu concluziile inainte sa vada faptele.

Cum iesim din ea? Avem o societate de asezat, o economie de scos din criza, reforme fundamentale (educatia, ca sa revin la marea mea grija) de facut. Trebuie sa construim impreuna, sa muncim impreuna, sa traim impreuna. Impreuna, adica acceptand parerea celui de linga noi si dreptul sau la opinie si diferenta.

Aceasta ruptura din societatea romaneasca trebuie sa inceteze. Sper sa reusim noi, oamenii politici, ca dupa 6 decembrie sa incetam acest razboi fara limite, aceste atacuri lansate chiar atunci cand nu sunt justificate, sa renuntam la intoleranta si la absolutism. Pentru ca nici unul din noi nu are monopolul adevarului si intelepciunii. Si pentru ca riscam sa impartim cetatenii dupa interesele noastre, in loc sa-i unim intru interesul general.

Cuvinte cheie: conflict, echilibru, guvernare, old-politică, radicalism