Mi-am luat cateva zile libere, iar azi am inceput sa ma reconectez la evenimentele politice ale zile. Cam slabuta productia de vara, mai o comisie a Coalitiei in care, dupa cum anticipam cu totii, se dezbat tot masurile anticriza, mai un derapaj al domnului Mazare, primarul de Constanta, care s-a imbracat si a defilat in ciuda evreilor, mai ceva fluieraturi la scena deschisa.
Va marturisesc ca ideea cu fluieratul mi-a atras atentia, deoarece, ca orice om politic, m-am gandit imediat la ridicolul politicianului fluierat. Da, sunt de acord cu cei care-mi vor spune ca fluieratul poate fi o forma de dezaprobare sau de aprobare a unei actiuni, atitudini, comportament. Eu vorbesc acum in mod clar de momentul in care esti amendat pentru ceva-ul pe care l-ai facut sau nu, de momentul in care tii capul indesat in gat, intrebandu-te cand urmeaza sa te loveasca o rosie in umar.
Oare ce starneste o multime sa fluiere un om politic? Sa fie adevarat ca motivul poate fi ca a trecut prin fata scenei? Doar atat? Sau e nemultumire alimentata de un parcurs al omului politic respectiv, un traseu care i-a facut pe oameni sa se simta sfidati?
Au fost in ultima vreme cateva evenimente punctuale soldate cu fluieraturi indelungi si la scena deschisa. Dar nu cred ca acesta este finalul. Cred ca aceasta forma de protest a electoratului fata de actorul politic va deveni ceva atat de des, cat sa ni se pare in firescul lucrurilor. Asta pentru ca, pe langa gargara politicianista si abuzurile diversilor demnitari, aversiunea fata de politica s-a accentuat si din cauza crizei economice.
Si mie imi mai vine sa fluier 
Cuvinte cheie: comisie, fluierat, masuri anticriza, politic, protest
Loading ...
