Personaje sau idei?
Lilick imi arunca o provocare grea, mai ales pentru un partid de mari orgolii precum PNL. Da, e adevarat, PSD nu a avut nici o problema sa se stranga in jurul personajului Ion Iliescu, si sa se foloseasca de succesul sau personal pentru a acumula voturi. Cu siguranta erau oameni in PSD carora nu le placeau ideile lui Ion Iliescu, si erau idei ale lui Ion Iliescu ce nu le placeau oamenilor din PSD. Dar nimeni nu avea anvergura de a i se contrapune.
Da, e adevarat, la PDL nimeni nu misca din front, si nici nu ar avea de ce; nici unul dintre lideri nu ar putea duce scorul partidului macar la jumatate din cat au acum, multumita (ei, noi am spune mai curand din cauza) lui Traian Basescu. Asa ca partidul este si va ramane partid de personaj cel putin pana in 2014, dupa care va trebui sa se reformeze sau va fi scos la reforma.
La noi sunt doua piedici in calea unei personalizari a partidului. Mai intai ideile, apoi personajele
. Una dintre ideile noastre stabile in ultimii 20 de ani a fost ca suntem un partid de idei, nu unul de lider. “Club”, cum le place unora sa ne ironizeze, desi mie imi suna mai curand de lauda. Apoi, personajele noastre sunt puternic competitive, au mandria propriei valori, intra cu usurinta intr-o retea de idei si cu mare greutate intr-o piramida de forte. Ca sa vedeti de ce li se potriveste sistemul nostru, uitati-va numai cat de delicata e situatia intelectualilor din PDL, cat de incorsetati se simt cind e vorba sa-si sustina o idee. Si uitati-va cat de linistit isi expunea Antonescu ideile pina in 2008, si cat de linistit o face Tariceanu acum.



