Din plen

Am nevoie sa aud azi un singur lucru: nu cuvantul dialog, nu cliseul cu interesul national, nimic legat de reforme, ci alegeri anticipate. Boc nu va vorbi azi cu Opozitia din sala, va incerca, intr-un mod plictisitor sa se adreseze strazii, care de multa vreme a incetat sa il asculte, apai sa-l mai creada. Prezenta Opozitiei in Parlament, acum, legitimeaza un sistem abuziv si agresiv, contestat public de romani. Putem sa monitorizam tot ceea ce comite ilegal actuala Putere si fara a fi senatori si deputati.
Repet: situatia din societatea romaneasca este una extrema, care impune acelasi gen de reactii si solutii. Astfel ca demisia din Parlament, solutie radicala in alte conditii, ar arata acum solidaritatea cu protestatarii si dubleaza tipatul de disperare al societatii. De altfel, dupa cum ati vazut, absenta de la sedinte si boicotarea acestora de catre USL n-au facut decat sa le dea apa la moara celor de la Putere. Demisia, in schimb, este singurul gest care poate sa aiba eficienta maxima in a opri Puterea din a lua decizii irationale. Acum il vad cel mai constructiv demers pe care il poate face Opozitia pentru a da sansa unor noi alegeri, pentru a da societatii o gura de aer.
Personal, imi doresc acest lucru, pentru ca nu vreau ca la 50-60 de ani sa regret ca am pierdut sansa, la un moment dat, de a schimba ceva, de a trage un semnal de alarma. Poate o sa inteleaga si Puterea, in felul asta, ca nu tinem cu dintii de fotoliul din Parlament, de imunitati, de pensii …
M-as fi asteptat ca si Emil Boc sa faca acelasi lucru, parasind Palatul Victoria. Dar mi-e teama ca un mandat dezamagitor nu poate fi sfarsit cu un gest politic decent, cum ar fi demisia.

Cuvinte cheie: Alegeri, demisie, Emil Boc, Opozitie, parlament, putere, USL