Societatea romaneasca a ajuns la faza de structurare. Dupa o lunga perioada de intoarcere spre sine, de regasire morala si axiologica, de pozitionare individuala, romanii incep sa manifeste interes fata de apartenenta la grup, fata de agregarea in comunitatile geografice, culturale, economice, de interese…O asemenea structurare sociala presupune si regandirea mijloacelor partidelor politice, prin constientizarea nevoilor si intereselor specifice de grup. Fie ca e vorba de grupuri cu interese sociale clar conturate in aceasta perioada, precum profesorii, functionarii publici, pensionarii, de grupuri cu interese profesionale sau economice precum intreprinzatorii mici si mijlocii, reprezentantii marilor companii, liber profesionistii, de grupuri cu interese comunitare conturate geografic precum grupurile de localnici pro si contra proiectului Rosia Montana ori grupurile de autonomisti secui, de cresterea gradului de interes fata de tema ecologiei, de forta de convingere in crestere a femeilor. Dar si de grupuri cu idei aparent mai “specifice” precum protectia animalelor, dreptul de a detine arme, libertatea avortului, a consumului de droguri, a prostitutiei, sau cu interese strict circumscrise precum navetistii, studentii caministi, vegetarienii, etc. Intr-o asemenea situatie, societatea romaneasca devine, in sfarsit, o societate deschisa, pluralista, bazata pe suprapunerea si interactiunea unor grupuri si tendinte, dar mai ales a unor micro-grupuri si micro-tendinte. Pentru ca evolutia occidentala a divizarii marilor grupuri sociale, regionale ori culturale in segmente mai inguste si mai coezive se regaseste in mod evident si la noi.O analiza sociologica de amanunt este esentiala pentru segmentarea micro-grupurilor si micro-tendintelor din societatea romaneasca, mergand pana la grupuri de 50,000 de persoane cand e vorba de politici nationale, pana la grupuri de zeci sau sute de oameni cand e vorba de reprezentare locala (inclusiv de colegiu). E probabila identificarea a macar 500-1000 de asemenea grupuri la nivel national (fiecare persoana face parte, in mod normal, din mai multe grupuri cu interese specifice diferite). Odata cu maturizarea si sofisticarea societatii, numarul acestor grupuri va creste probabil de 5-10 ori.In faza urmatoare, PNL trebuie sa stabileasca cu ce interese e compatibil, ce politici isi asuma sa angajeze si sa puna in aplicare la guvernare, dupa care trebuie sa isi asume reprezentarea politica a acestora. Sa se afle in permanent contact cu grupurile, sa elaboreze politicile care i-ar atrage, sa construiasca parteneriate. Mai mult, PNL trebuie sa urmareasca permanent tendintele din societate, noile teme de discutie si interes, si sa se pozitioneze fata de ele. Lipsa unui raspuns la problemele micro-grupului duce, ca prima reactie probabila, la absenta de la vot.PNL are nevoie sa depaseasca blocajul intelectual al nevoii de a-i reprezenta pe toti. E provocarea pe care o intelege in acest moment si PSD, mai putin o asuma PDL, atat datorita guvernarii cat si datorita unei anume betii a victoriei. Dar PSD, prin declaratiile liderilor sai, pare sa vizeze intoarcerea spre marile grupuri sociale pe care le reprezenta socialismul anilor ‘90 (muncitori, pensionari saraci, agricultori saraci), fara o definire mai subtila a acestora. Avem de aceea avantajul de a putea fi singurii care se adreseaza societatii in structurile si interesele ei cele mai profunde.