Mi-a dat Anca Bundaru leapsa, nu mi-a fost usor
. Intrebarea pare de gluma, dar nu-i, si m-a pus pe ganduri toata ziua.
In principiu, in meseria mea de azi nu prea iesi in strada, decat daca lucrurile se ingoasa rau de tot… Caci, cum spunea clasicul, rolul Parlamentului e tocmai de a prelua conflictele spontane din societate si a le transforma in dezbatere organizata in Aula. Dar, exista si un dar
. Cum imi spun desori colegii, eu sunt mai oengista. Nu sunt prea convinsa cum le suna asta lor cand o spun, dar mie imi suna bine cand o aud. Imi suna a ceva mai multa implicare, a ceva mai multa participare. Si evident a asumare a cauzelor pierdute, dar frumoase
. Poate din acest motiv, am si o inclinatie peste media plenului de a iesi in strada cand am ceva de spus acolo. Mai ales cand e vorba de o nedreptate - la nedreptate sunt alergica. Si as mai iesi atunci cand e o cauza a unora pe care ii simt dezinteresati, care trag pentru cei din jur inainte sa traga pentru ei. Oare de ce mi se pare ca mai ales tinerii fac asa?
Si mi-ar placea sa ies in strada pentru un protest mai putin clasic. Tare as fi iesit sa aplaud pamfletul lui Florin Chilian la adresa doamnei Ridzi. Care a vrut sa il faca solidar cu ea, si i-a facut plingere penala pentru cantarea din piata, sa aiba amandoi dosar penal…
Si mi-ar placea sa nu trebuiasca niciodata sa ies in strada pentru a apara libertatile noastre. Sa ies pentru ale altora, cum am iesit anul trecut dupa alegerile furate de comunisti in Moldova si sa ma pot bucura ca la noi libertatea e la locul ei si nu se gandeste nimeni sa ii puna gard.
Dar e ceva la care nu sunt de acord cu tine. Mie imi place la mici si bere
.Mai corect spus, imi place atmosfera relaxata de la asemenea reuniuni
Cuvinte cheie: bere, Chilian, libertate, mici, moldova, protest, Ridzi, strada