Astazi in jurul orei 11 la Realitatea TV am vazut-o pe doamna Andronescu. Emisiunile cu domnia sa, ca de obicei, ma inspira.
Profit de acronimul Ministerului Educatiei, Cercetarii si Inovarii si imi imaginez o lupta crancena intre dorintele doamnei ministru aflate in fruntea acestuia si adevaratele posibilitati manageriale ale dansei. Nu, nu-mi propun sa fiu lipsita de profesionalism; de bun simt, nici atat.
Vreau doar sa va imaginati impreuna cu mine cum gandul ca va acorda majorarile de salarii au fost aruncate la podea de taierea fondurilor, cum planurile pentru o arie curriculara aerisita au fost facute KO de protestele parintilor si ale noastre, ale celor cu mintea intreaga, cum visurile de marire in fruntea unui minister dintr-o Romanie intelectuala sunt palmuite de-a dreptul de furia cercetatorilor carora li s-a dat praful de pe toba la impartirea bugetului (unde unii au mers cu sacul… nu dam nume de ministere, persoane importante).
Acestea fiind zise, deplangem soarta invinsului din coltul Stangii si ii sugeram politicos “sa ne lase”. Si cand spun asta am in minte scandarile suporterilor furiosi dupa un meci pierdut de echipa favorita.
Cuvinte cheie: andronescu, cercetare, educatie, salarii