Ce mai zarva, ce mai zgomot
(Uite ca iarna asta trezeste poezia in mine…) Insa titlul este foooarte potrivit pentru ceea ce se aude dinspre formarea noului guvern. Acum 2 seri, la Realitatea, dl Hurezeanu il intreba pe dl Videanu daca este adevarat ca in noaptea de dinaintea desemnarii lui Boc, inca sunau telefoanele si se vehiculau alte nume? Videanu a spus raspicat ca Boc a fost singura propunere.Nu cred asa ceva, mai ales ca insusi Traian Basescu spunea in campanie ca nu poate numi un premier demis. Dar, ma rog… a trecut momentul desemnarii. A fost aceeasi agitatie si cu noul Cabinet. Nu ma mira catusi de putin. Era de asteptat. Imi amintesc aceeasi nebunie de anul trecut, cand PSD si PDL imparteau functii. Acum e o lupta surda intre ideea de reducere a cheltuielilor si a portofoliilor si aceea de a ajunge la putere… puterea data de un fotoliu de ministru. Si vad ca sunt tentati foarte multi de sonoritatea apelativului “domnule ministru!” sau de avantajele unei astfel de pozitii. Cum ne asteptam cu totii, lucrurile sunt transate clar de PDL: una tie, doua mie! Iar argumentul lor, unul si acelasi: avem cele mai multe voturi!Chestia asta n-o sa mai tina mult, pentru ca se va ajunge in situatia absurda de a striga in pustiu ca ei sunt sefi, ei sunt cei mai buni. Noi, ceilalti, vom fi preocupati cu altceva. Nu spun ca Mircea Badea ca nu vom mai fi pe aici sa-i auzim. Nu sunt de acord cu dezertarea sau abandonarea cauzei.Doar ca, asa cum spunea un distins cititor si comentator avizat pe acest blog, ar trebui sa ignoram racnetul de sef de trib al celor de la putere. Stiti, atunci cand nu te admira si nu te invidiaza nimeni, n-are niciun haz sa ai puterea. Sau poate ma insel?


