M-am simtit excelent la Timisoara, iar ideea liberalelor de acolo a avut succes si printre noi, cele care am fost modelele Mihaelei Motisan pentru o zi, dar si la public si presa. Atmosfera a fost destinsa si s-a ras mult, semn ca vacanta ne-a mai adus putina relaxare fiecaruia. Frumoasele doamne din imagini sunt membrele OFL, carora le multumesc pentru implicare. Sunt foarte active si trebuie apreciat lucrul asta:
Lansarea cartii mele la Timisoara. Le multumesc Adinei si Danielei pentru ca m-au invitat sa promovam medierea si acolo:
Vineri, 10 iunie, la Timisoara, are loc o conferinta interesanta pe tema medierii (cum altfel? 
). “Spune DA medierii” face parte din sirul evenimentelor cu dublu scop: lansarea cartii “Medierea – oxigen pentru afaceri” si dezbatere pe tema profesiei de mediator, a unor spete clare si a provocarilor intalnite in noul domeniu. Alaturi de ceilalti autori ai cartii, Mihai Munteanu, Ion Dedu, Manuela Sirbu si Bogdan Stanescu, am incercat sa aducem un suport tehnic juridic mediului de afaceri si cred ca am reusit.
Mi-ar placea tare mult sa participati, daca sunteti din zona sau in zona, asa ca va astept si, nu uitati, confirmarile se fac pana in 9 iunie, la: Daniela Tuleu, 0757.057.747, daniela.tuleu@yahoo.com si Adina Simionescu, 0744.781.478, simionescu_adina@yahoo.com
Astazi am fost la Timisoara, frumos oras, dar ramas in urma pentru ca administratia locala nu se achita de datoriile catre comunitate asa cum ar trebui:
Va vine sa credeti ca au trecut 20 de ani? Parca ieri sopteam ca la Timisoara se intampla ceva. Sopteam pentru ca nu aveam curajul si increderea sa strigam, sa ne anuntam rudele si prieteni, sa intrebam vecinii care se uitau la noi banuitori si speriati.
Imi amintesc ca unii plangeau. Nu stiau ce inseamna viata fara Ceausescu. Ce va fi? O sa ne trimitem copiii pe strazi, sa infrunte armata? Cine ne elibereaza, totusi, de comunism? Tinerii romani? Este posibil.
Asta era atmosfera atunci: intrebari fara raspunsuri, panica si un gol imens de informatii, umplut incet, incet cu ce mai auzea fiecare. Revolutia a fost intai un zvon, apoi s-a transformat intr-o certitudine care a ingrozit multimile, pentru ca toti se asteptau sa traga cineva in noi, represaliile urmand sa fie dure cu adevarat.
Cuvantul libertate urla in piepturile noastre. Democratie avea sa fie apoi pe buzele tuturor. Nu stiam ce inseamna, dar suna atat de promitator. Stiam si speram sa avem o viata normala in afara epocii Ceausescu, sa nu mai stim ce este aceea “coada la paine, lapte, ulei si carne”, sa nu ne mai fie frica sa respiram contra regimului.
Astazi, cineva in plenul Senatului a spus asa: “16 decembrie 2009. Sunt scarbit”. Asta simtim cu totii din cand in cand, iar azi chiar trebuie sa ne ingaduim cateva minute de introspectie si amintire. Sa ne intrebam daca am obtinut ceea ce ne-am dorit in febra revolutiei, daca asta este ceea ce asteptam. Si, cel mai important: daca in felul acesta vedeam Romania peste 20 de ani?
Priveam emisiunea moderata de Melania Medeleanu, avandu-i invitati de la Timisora pe dl Sarbu, PSD si dl Popoviciu, PDL. Nu stiu daca voi ati vazut-o, dar pe mine m-a speriat. Tipau unii la altii, nu se lasau sa vorbeasca, isi reprosau furtul simbolurilor de la Timisoara… Ce e asta? Cum au putut incheia un protocol oamenii astia? Nu este prima data cand vad asta, emisiuni in care mai au un pic si se incaiera. Nu sunt oarba. Stiu ca pactul PSD – PNL are asperitatile lui, dar pentru numele lui Dumnezeu, suntem oameni. Stim ce inseamna o colaborare, un cuvant dat… si apoi asumare politica, gravitatea momentului. Chiar nu mai este loc de joaca asta stupida: e vina ta, ba a ta! Hai sa si facem ceva, Romania nu e condusa in timpul asta, sa realizam asta si sa nu ne pierdem in detalii inutile si certuri oribile.Imi cer scuze pentru tonul de enervare, dar chiar simt ca i-am obosit pe toti cu balciul asta electoral.
Loading ...
