Facebook chiar face victime
Si nu oricum, ci la categoria violenta domestica: antena3.ro
Imi pare rau ca nu am ajuns la evenimentul asociatiei No abuse, care a avut loc saptamana asta. M-am bucurat sa aud ca nu s-au enuntat problemele si atat, ci s-au discutat solutiile, legislative si aduse de practica in domeniu. Primul lucru a fost acela de a contribui la aflarea cazurilor de violenta domestica, in acest sens dezvoltand programe de incurajare a victimelor sa vorbeasca despre experientele lor. Urmarea fireasca este ajutarea la protejarea victimelor.
Felicitari organizatorilor!
Ziarele de astazi cuprind iarasi titluri gen “cod rosu de violenta in scoli”. Se intampla din nou si din nou: elevii nostri se iau la bataie, se lovesc pana ajung in spital, uneori, fetele sunt mai dure ca niciodata si intreaga imagine este completata de multitudinea de filmulete postate pe youtube.
Vorbim, intr-adevar, despre o problema a sistemului si tocmai de aceea trebuie sa se implice cat mai multi in a limita efectele negative. Copiii mai agresivi trebuie consiliati si tinuti sub supraveghere, nu pedepsiti si atat. Cauzele sunt mult mai adanci decat simpla neintelegere cu un coleg de banca. E nevoie de rabdare si tact. Trebuie sa le avem, chiar daca vremurile ne indeamna sa ne concentram pe altele.
Va trimit, la cald, primele impresii si concluzii ale trainingului Nu lasa violenta sa conduca familia ta!
Ma bucura prezenta celor care vin a doua oara si le multumesc celor care ne-au descoperit acum, ne-au sprijinit si au venit cu experienta si ideile lor. Asa se face ca s-a decis ca patru elevi, care au avut episoade de violenta in scoala, sa beneficieze de consiliere psihologica gratuita si de monitorizare atenta din partea specialistilor. De altfel, comunicarea si dialogul stau la baza abordarii acestei probleme, caci mergand pe firul logic, pana la radacinile comportamentului violent, ajungem la faptul ca acei copii au fost singuri, ignorati, redusi la tacere sau, pur si simplu, nu s-a comunicat cu ei.
S-a mentionat faptul ca singura recomandare care vine de la inspectoratul scolar in cazuri de violenta juvenila, exmatricularea, nu poate fi o solutie. Si sunt de acord.
Printre primele concluzii amintesc ideea Mirelei Zivari, ca la finalul dezbaterii sa realizaram un studiu pe internet, pe doua componente – violenta fizica si emotionala.
Ora 12.00, Palatul Parlamentului, etaj 2, sala Grupului PNL din Camera Deputatilor, intrarea Izvor – a doua editie a trainingului Nu lasa violenta sa conduca familia ta!
Va astept sa discutam despre motivele pentru care copiii sunt violenti, despre metode de combatere a violentei si cazuri concrete prezentate in cadrul dezbaterii, comentate de specialistii prezenti. Mai mult de jumatate dintre parintii din Romania practica bataia ca masura de corectie. Incepem de aici.
Va aduc la cunostinta urmatorul proiect pe care Asociatia “O sansa pentru viitor” il organizeaza in data de 19.02.2011. Pentru toti cei interesati, va rog sa va confirmati participarea la adresa de mail: mara.calista@yahoo.com, sau la nr. de telefon 0723.639.935, pana in data de 16.02.2011. Va astept cu drag!
La prima lectura (pentru ca se poarta sa-ti dai cu parerea la prima lectura sau sa aprobi o lege tot la prima lectura…), vad cateva chestiuni in mult asteptata lege a educatiei:
- sunt chestiuni preluate din legi mai vechi ale educatiei, dar trunchiate, compilate… cum ar fi trecerea clasei a IX-a la gimnaziu (nu au fost conditii atunci si nu sunt nici acum, decat in cateva cazuri; in satele unde sunt doar 8 clase profesorii de acolo trebuie sa predea mai departe, nu?, mai e problema spatiului…);
- preluam invatamantul centrat pe competente, dar avem exemplul unor tari care l-au experimentat si care au revenit la cel traditional, pt ca acesta nu a dat rezultate, ba a creat confuzii grave;
- nu este clar dupa ce manuale se va invata, termenul acesta generic nu ne poate lamuri (mai sunt alternativele si cele multiple);
- s-a uitat cu totul de psihologul scolar. Cred ca este nevoie mai mult decat oricand de accentuarea rolului acestui psiholog, iar prezenta lui in scoli nu trebuie sa fie facultativa sau limitativa. Altfel, ne plangem in zadar de comportamentul elevilor, de faptul ca nu ne intelegem cu ei, ca sunt violenti sau imprevizibili. Violenta in scoala romaneasca a devenit o reala problema, pe care ar fi cazul sa nu o ascundem sau sa consideram ca sunt cazuri izolate. Mai mult decat atat, sunt situatii in care elevul nu poate discuta acasa cu parintii si psihologul suplineste lipsa acestor discutii obligatorii la varsta critica a adolescentei. Mai este important rolul psihologului scolar in consilierea profesionala, copilul fiind la varsta cand face alegeri si isi stabileste o cariera la care aspira;
- nu am sesizat, de asemenea, preocupari legate de finantarea unitatilor scolare, atragerea de fonduri si parteneriatul cu primariile. Mi-e teama ca aceasta scapare va aduce scolile noastre intr-un nivel de degradare ingrijorator, pentru ca multe dintre ele au nevoie de imbunatatiri, reparatii si chiar consolidari. Amenajarea lor tine iarasi de finantare.
Sunt cateva considerente, despre care am discutat si cu ai mei colegi, din PNL. Si vom mai discuta, ca doar suntem la inceputul celor 2 saptamani consistente de dezbatere. Imi permit, tocmai pt ca suntem la inceput, sa fac o sugestie reprezentantilor ministerului: calmati-va si explicati clar si punctual ce v-ati propus. Tonul ridicat si cuvintele jignitoare nu ne vor face sa intelegem mai bine proiectul asta si asa vitregit si privat de un traseu corect, legal si firesc.
UPDATE: Pentru ca am vorbit despre rolul psihologului scolar, va amintesc de evenimentul pe care il organizez la Palatul Parlamentului, duminica 21 martie, la ora 12.00: Nu lasa violenta sa conduca familia ta!, primul training dedicat parintilor, pe teme de psihologia elevului. Va astept, intrarea este libera. Amanunte in stanga, dati click pe bannerul evenimentului.
Evenimentul la care va invitam saptamana trecuta s-a bucurat de interesul profesorilor si al reprezentantilor autoritatilor pe care le-am invitat. Va marturisesc ca m-au speriat declaratiile acestora. Am aflat, spre exemplu, ca 75% dintre parintii chestionati isi bat copiii si tot un procent asemanator de copii recunosc ca au fost victima unei violente acasa sau la scoala. Multi copii recunosc si faptul ca au fost violenti la randul lor, aplicand corectii corporale colegilor, din diverse motive. Discutiile au dus la o concluzie previzibila: este nevoie de un cadru legislativ clar si cuprinzator, care sa permita mentinerea sub control a acestor acte care influenteaza atat de puternic dezvoltarea ulterioara a copilului supus violentei.
Un aspect mult discutat a fost influenta mass media asupra comportamentului tinerilor romani, majoritatea celor prezenti considerand ca emisiunile de televiziune si materialele video prezentate pe internet de catre diverse publicatii sunt, intr-adevar, violente in marea lor majoritate si joaca rolul de tipare-model pentru diverse actiuni ale elevilor.
Printre solutii, o propunere interesanta a fost inmultirea centrelor de tip after school sau cresterea numarului de scoli care pun la dispozitia elevilor un astfel de program. De asemenea, implicarea cetatenilor, prin anuntarea actelor de violenta pe care le observam (in cartierul nostru, in scoala noastra, in blocul nostru sau in casa noastra) este o alta solutie propusa. O propunere bine venita mi s-a parut aceea de a permite ONG-urilor sa desfasoare programe comune cu autoritatile locale, in felul acesta crescand numarul actiunilor care vin in sprijinul copiilor. Organizarea de cursuri de educatie parentala este o alta propunere, aceasta venind ca si concluzie la marea problema a educatiei defectuoase primite acasa, care naste violenta de mai tarziu.
Pot afirma cu siguranta ca este nevoie de astfel de intalniri, urmate bineinteles de initiative, proiecte si apoi – rezultate!
Va atasez
Subiectul acesta a fost dezbatut, analizat si iar abandonat, de fiecare data cand s-a nascut o situatie problematica. Asa cum scriam acum cateva zile pe blog, am tot traversat perioade cu stiri despre elevi care se umilesc reciproc, care isi dau foc, isi aplica lovituri grele, despre fete care transforma paruiala intr-o lupta de strada, miza fiind de multe ori iubitul furat de cealalta. Indiferent, insa, de motivul punctual, ramane nerezolvata cauza acestui comportament deviant.
Imi propun sa contribui la aflarea unor raspunsuri si sa nu abandonez tema fara a ajunge la niste concluzii.
Luni, 1 februarie, ora 11.00, organizez la Palatul Parlamentului, sala de şedinţe a Grupului PNL, Camera Deputaţilor, dezbaterea cu tema „Combaterea violenţei în şcoli”. Vor fi prezenti profesori, elevi, parinti, reprezentanti ai Inspectoratului Scolar, ai Politiei Comunitare, ai Directiei de Asistenta Sociala, ai ONG-urilor si lista nu se incheie aici.
Voi reveni cu detalii pe blog si, de ce nu, cu niste posibile solutii, care vor rezulta in urma dialogului. Astept parerea voastra si participarea, indirecta, la acest demers.
Va mai aduceti aminte ca in urma cu ceva timp eram asaltati de stiri in care elevii isi agresau profesorii, se bateau intre ei si erau violenti, in general? A fost un val de astfel de stiri. Mi-e teama ca toate acestea nu sunt numai stiri, sunt fragmente din viata de elev. Pe mine ma ingrozeste sa vad fetele batandu-se, de exemplu.
Se intampla din nou. Sau se continua… Trei fete s-au batut in curtea unui liceu bucurestean, una dintre ele avand nevoie de spitalizare. Oricare ar fi fost motivul altercatiei, mi se pare la fel de gresit acest comportament. Ce-i aduce pe copii la violente de acest fel? Ce se intampla cu respectul fata de celalalt?
Eu nu-mi amintesc sa fi vazut vreo bataie intre fete in toti anii mei de scoala generala sau liceu. Nu spun ca nu erau certuri sau persoane care nu se puteau intelege, dar asta nu a degenerat niciodata. Ce este diferit acum? Nu le mai este frica de biroul directorului? Putin le pasa ca sunt chemati parintii la scoala? Sau pur si simplu imita ceea ce le ofera adultii, prin comportamentul lor, programele lor de televiziune si stirile lor?
Poate ar trebui sa meditam serios la asta. Sa vedem daca nu cumva problema pleaca de la noi, “cei mari”. Pentru ca va asigur ca de multe ori copiii astia care se bat fac parte din familii care le-au oferit educatie. Inseamna ca ceva ne scapa…